Cei mai multi dintre noi am fost crescuti conditionati de ‘daca’: daca nu faci ce iti spun nu vezi desene/ciocolata; daca nu mananci tot nu iesi afara; daca nu esti cuminte te fura bau bau; daca nu … si exemplele pot continua.
Nu am fost crescuta conditionata de ceva, cumva mama mea s-a prins ca eram un copil/adolescent/adult foarte incapatanat si daca mi-ar fi conditionat un lucru, l-as fi facut special, asa ca de mica mi-a vorbit ca unui adult spunandu-mi care vor fi consecintele alegerilor mele in functie de situatie si ca eu pot alege.
Maria seamana mult cu mine la caracter (in rest e ta-su intreaga), asa ca am ales sa merg pe cum am fost eu invatata.
De exemplu seara cere lapticul de somn, dar inainte trebuie sa ne spalam pe dinti. Nu ii spun niciodata ‘daca te speli primesti lapticul’ ci ‘dupa ce te speli papam si lapticul’ (ea isi bea lapticul in patul ei si apoi adoarme, dupa ce termina ii dau si apa ca sa nu ii ramana laptic in gurita, inca este micuta dar peste cateva luni o voi ajuta sa isi bea lapticul la masa in canuta, apoi spalat pe dinti si apoi somn). Dupa este un cuvant mai dulce, nu are o conotatie negativa si nu ii indica ca nu il va primi.
Sunt situatii in care copilul trebuie sa faca un lucru: sa se imbrace, sa se incalte, sa mearga…etc, greseala pe care multi parinti o fac este sa ii conditioneze cu acel ‘daca’ la care adauga si ceva recompense sau pedepse, in functie de parinte. (Nu sunt de acord nici cu educatia prin pedepse sau recompense, despre care va voi scrie intr-un alt articol.)
Daca tot trebuie facut ceva neaparat cu copilul in loc de aceea conditionare cu ‘daca’ poti folosi cuvinte mai dulci care sa il determine pe cel mic sau sa il faca sa inteleaga ca acel lucru chiar trebuie facut. Stiu, ia mai mult timp sa ii explici copilului decat sa ii oferi cadouri sau sa il amenintiti cu pedepse, dar ceea ce faceti la varste cat mai mici va avea rezultate frumoase atunci cand vor creste.
Ce faceti de la 1 an sau 2 este sa puneti baza unei relatii frumoase dintre voi. Stiu parinti care spun ‘copilul nu intelege nimic la 1 an, voi discuta cu el cand va fi la scoala, pana atunci face cum zic eu’. Un copil cu care nu ai vorbit, nu i-ai dat explicatii (pentru ca el nu intelege) si pe care nu l-ai ascultat de mic, nu il vei recupera cand va creste sau o vei face cu eforturi foarte mari si foarte putin. Copilul intelege tot, absolut de tot de la cateva luni.
Mai stiti cand avea 2,3 luni si il priveati, ii vorbeati si stiati ca va asculta si va urmareste? De ce ati crede ca la 1 an sau 2 nu ar intelege tot? Pentru ca nu face ce ii spuneti? Incercati sa schimbati modul in care ii transmiteti informatiile si veti vedea alte raspunsuri.
Cum sa eviti ‘daca’?
- folosind ‘dupa’ in situatiile in care se poate: ‘dupa ce te incalti, ajungem mai repede in parc’ – sau unde mergeti, nu mintiti copilul
- vorbiti-i si explicati-i cat mai multe atunci cand situatia o cere: ‘mami se grabeste foarte mult, te rog ajuta-ma cu..’
- jucati-va! Copiii colaboreaza mult mai mult la tot ce se face in joaca..
Multa grija si iubire!
