Exista o vorba din popor care spune ca femeile sunt nebune.
Confirm! Si cred ca toate ar trebui sa recunoastem ca suntem un pic nebune. Unele mai mult, altele mai putin… Iar in sarcina, cele mai multe dintre noi o luam razna cu totul..
Eu cred despre mine ca am o doza normala de nebunie, dar sa nu-mi intrebati sotul (sunt doar usor ironica)… Ei bine in sarcini, hormonii mei ‘erau pe garduri’ (metaforic vorbind).
La ambele sarcini intelegeam totul anapoda.
Sigur toti cei din jur aveau ceva cu mine, mai ales sotul, ca indiferent ca imi spuneau simteam nevoia de a fi defensiva si cateodata usor agresiva. Toate cele care ati trecut prin asta, sigur stiti despre ce vorbesc!
Ca sunt si unele norocoase, zen si fericite, nu neg! Si eu eram asa, dar nu tot timpul.
La prima sarcina, prin luna a 6-a am fost la un targ de produse destinate bebelusilor (la cel din toamna). Nu mai stiu daca e baby expo sau baby boom, ca oricum le confund.
Am fost sa ne uitam dupa carucioare. Vroiam unul pe care sa il folosim la Maria dar pe care sa il folosim si dupa, speram noi sa fie baietel. (Si a venit si Alexandru). Ca si culori am vrut sa se potriveasca si la fetite si la baietei si am ales alb cu albastru. Am ales un 3in1 si l-am comandat pe loc. Trebuia sa asteptam in schimb 2 saptamani sa ajunga.
Cand a ajuns, am observat ca exista o problema la o roata. Am facut filmulet cu ce problema are si am trimis-o firmei. Au spus ca ne trimit alt cadru si pe acesta sa il punem in cutia cu care vine si sa il trimitem inapoi.
Eu am stat acasa, din cauza unor probleme, din luna a 6-a, asa ca am avut timp sa ma ocupt de toate si veneau la noi curieri de cel putin 2 ori pe saptamana cu cate un pachet.
Intr-o dimineata sunt sunata de o firma ca vine cadrul.
Il astept pe curier si il rog sa ma ajute sa desfac cutia sa pun cadrul vechi. El imi raspunde ca nu se poate, ca lui nu i s-a transmis asta si nu pot deschide cutia decat dupa ce am semnat si el pleaca!! Ii explic ca trebuie sa trimit cadrul vechi in cutia de la el. El nu si nu! Eu simteam ca imi ies flacari. Ii spun ca nu semnez decat daca ia cadrul vechi.
Am uitat sa va spun ca totul se intampla in curte, in fata casei.
El spune ca nu il intereseaza si da sa plece cu pachetul. Eu cu hormonii luati razna, trec pe langa el, inchid poarta cu cheia si ‘il sechestrez’ in curte. Yep, cam asta am facut. I-am spus ca nu pleaca nicaieri cu cadrul meu! Acum faceti un exercitiu de imaginatie si inchipuiti-va cum aratam cu burta la gura, sechestrand un curier.
Acesta se uita la mine, ia pachetul si il arunca peste gard si sare gardul… Sa te pui cu nebuna?? Nuuu, evadezi!
Imi sun sotul exasperata, acesta deja fusese sunat de curier. Al meu saracu’ nu stia daca sa rada sau sa-si puna intrebari pe cine a luat de sotie…
Concluzia a fost simpla. Am facut plangere la firma de curierat, cei de la firma si-au cerut scuze si au retrimis pachetul, sotul a fost acasa sa vorbeasca cu agentul, iar curierul nu a depus plangere pentru ‘sechestrare de persoane’… (Treaba cu plangerea fiind o gluma)!
Voi cat de ‘razna’ ati luat-o in sarcina?
Multa grija si iubire!
