Draga mama care tocmai ai nascut,
Te-au mintit toti pana acum si ti-au bagat prostii in cap. Tu esti fantastica, si probabil ca ai sa fi si o mama foarte cool, dar acum abia ai nascut! Poti sa te simti obosita, epuizata, urata, plictisita, speriata, nervoasa, oricum! Atunci cand ai intrat in sala de nasteri ai primit si acest drept.
Miliarde de femei au trecut prin asta, dar nici una n-ai fost tu. Iar acum ceva ani nimeni nu vorbea despre depresia post-partum. Era mai mult un moft al mamelor. Nu-i asa deloc, e greu, ingrozitor de greu. Sa va povestesc la mine. Ah, dar nu v-am zis despre mine. Sunt mama de doi copii, Sofia de aproape 5 ani si Noah de 6 luni, amandoi nascuti prin cezariana. Cu Sofia am simtit depresia si am zis ca mai rau nu se poate. Asta pana cand l-am nascut pe Noah.
Desi stiam cat de greu mi-ar putea fi, desi citisem si stiam ce inseamna si cum poti depasi momentul acela, desi scrisesem pe blog un articol interviu cu un medic psiholog (il puteti citi aici), absolut nimic nu m-a ajutat. M-am trezit acasa cu doi copii. Unul mic si neputincios, o fetita maricica si indurerata. Sotul meu si mama non-stop cu mine, dar degeaba. Simteam cum imi fuge pamantul de sub picioare. Plangeam aproape non-stop. Plangeam ca e prea mic, ca ce ma fac cu doi copii cand imi pleaca ajutoarele, cum fac ca Sofia sa nu mai sufere, cum fac sa scap de durere (cea de cezariana si cea de sani provocata de cei din spital, despre experienta nasterii am scris deja aici). Cum fac sa le duc pe toate si cum fac sa nu mai plang.
M-am culcat la pranz, am zis ca de la prea multa oboseala mi se intampla toate. Cand am deschis ochii am simtit ca vreau sa mor, exact asa. Din momentul ala am zis ca n-am sa mai iau niciodata in gluma oamenii care sufera de depresie, e ingrozitor sa nu ai stapanire pe propria ta fiinta.
Singurul lucru care m-a salvat a fost, din nou, omul meu. M-a scos din casa si mi-a povestit despre nimicuri, mi-a dat un reset.
Nu stiu ce v-ar putea ajuta pe voi, dar stiu sigur ce sa nu faceti:
–nu asteptati sa treaca de la sine, ca nu trece. Fiecare din voi are pe acel cineva sau acel ceva care va v-a ajuta, dar singure e foarte posibil sa nu reusiti.
–nu dati vina pe voi. Hormonii isi fac de cap, toate fricile si neajunsurile voastre dau navala atunci. Nu e vina ta, ni se intampla multora. Unele povestim, altele nu.
-daca simtiti ca e din ce in ce mai rau, nu asteptati. Un specialist poate face minuni. Psihologii nu sunt pentru nebuni, aia sunt psihiatrii.
Pe Amina o puteti citi pe aminatomescu.ro
