Dacă întrebi vreun parinte dacă își jignește copilul puțini vor recunoaște că o fac. De ce? Unii nu sunt conștienți că o fac, iar altora le e rușine că o fac.
Nu sunt conștienți că își jignesc copilul
Părinții care nu sunt conștienți că își jignesc copilul sunt cei care folosesc apelative ca: măgarule, răule, nătîngule, răsfățatule, pampalaule, obrăznicule, proasto, nesimțitule, porcusorule și alte asemenea apelative. Folosesc aceste apelative când copilul răgâie, trage un part, varsă apa pe masă sau pur și simplu nu a ascultat ‘ordinele’ părinților.
Când copiii sunt foarte mici nu vor fi deranjați de cuvinte în sine pentru că nu le cunosc semnificația, vor recunoaște în schimb tonul cu care îi adresezi acest apelativ și îl vor asocia cu un anumit comportament pe care ei îl au. Cu cât cresc cu atât își vor da seama că de fapt nici cuvântul folosit nu este ok, iar acel cuvânt va avea o însemnătate mare asupra personalității lor.
V-am povestit într-un alt articol despre cum mă simteam eu când îmi spunea tata în gluma ‘Urâto’. Articolul îl puteți citi AICI.
Mai sunt și parintii care își jignesc copiii pentru că și ei au fost jigniți și atunci este o normalitate de a îi crește așa, pentru că ‘uite ce bine au ajuns ei’, uitând de propiile sentimente trăite atunci.
Care sunt repercursiunile jignirilor?
1. Stima de sine scăzută.
Copiii care cresc cu jigniri vor avea o stimă de sine scăzută. Asta înseamnă că vor fi copiii care în liceu vor face orice pentru a fi acceptați și integrați de cei din jur (mai țineți minte jocul cu balena albastra?). Exemple sunt multiple:
Sunt fetele care nu se vor simți iubite și vor alerga în brațele băieților mult prea devreme, căutând iubirea și acceptarea de care aveau nevoie acasă.
Sunt băieții teribilisti care vor cere atenție pentru a compensa lipsa de încredere în ei.
Sunt copiii și adolescenții de care cei din jur își vor bate joc, pentru că vor fi retrași în lumea lor.
2. Se vor simți umiliți. Unii copii devin in timp violenti.
3. Se vor simți puși la zid.
4. Nu vor avea încredere în propriile forțe.
5. Vor deveni obedienți, nu ascultători.
6. Vor fi anxiosi și stresați (va dormi, va mânca prost).
O comunicare bună, înțelegerea și răbdarea este cheia succesului începând de când se nasc copiii (adaptată pe etape de vârstă).
În loc de concluzii vă invit să faceți 2 exerciții care sper să vă ajute să conștientizati niște emoții și să vă gestionați mai bine aceste porniri.
Exercițiu pentru părinți!
1. Oprește-te un minut și imaginează-ți că ești mic din nou și auzi aceste jigniri de la părinții tăi. Cum te fac să te simți?
2. Când îți mai vine să îți jignești copilul privește-l în ochi. Mai poți să o faci? Cum te vezi în ochii lui când îi adresezi aceste cuvinte?
Cum te face să te simți ‘boule’ spus cu nesaț propriului copil? Acel copil inocent care te iubește necondiționat și care nu face altceva decât să fie copil!
Multă grijă și iubire!
