Când eram mică tata avea un Trabant verde ca o broscuta. Plecam peste tot cu mașina iar eu și cei 2 frați ai mei erau cu mine pe bancheta din spate. Nu îmi aduc aminte să fi văzut vreo centură pe atunci. Ne tolaneam cât era de lungă, ne urcam unii peste alții și ne jucam cât puteam de mult. Cel mai mult ne plăcea să stăm în genunchi cu fața către luneta și să facem cu mâna șoferilor din spatele nostru. Unii ne zambeau, alții nu…pentru noi nu conta.
Dar noi am fost norocoși și trăiam alte vremuri!
Erau foarte puține mașini, iar accidentele erau rare. Țin minte că atunci când se întâmpla unul în apropiere de noi toată lumea se ducea să ajute sau să privească, că na, se întâmpla rar.
România este pe locul 2 în Europa la numărul de morți în accidente rutiere!
Acum o lună un coleg de-al soțului meu a avut accident pe DN1 în apropiere de Ploiești. Venea de la munte cu soția, cei 2 copii mici și bunica. Pe contrasens i-a ieșit o mașină pe care nu a putut-o evita și s-au lovit frontal.
Mama era fără centură, în spate cu unul dintre copii în brațe. Celălalt copil era în scaunul de mașină prins regulamentar. Bunica era în față cu centura, tatăl fără.
Tatăl nu mai este printre noi. Bunica și copilul din scaun au avut doar zgarieturi, nimic altceva. Mama încă este în spital fără să se știe dacă va fi bine. Copilul din brațe a dat cu capul de scaunul din față. Medicii sunt rezervați asupra unui diagnotic. Are tot capul tumefiat și nu se știe încă cum va fi.
În cartierul în care stau văd părinți care vin din strada principală cu copiii în brațe la părintele care conduce! Avem grădinițe lângă noi, dar sunt foarte multe accidente care se întâmplă fix lângă casă. Nimeni nu le poate preveni. Nimeni nu știe când vor fi.
Copiii NU au ce căuta în brațe pentru nici un motiv. Plânge? Te oprești și îl liniștești. Vrea în brate? Te oprești și îl liniștești. Vrea să sugă? Te oprești și îi dai. Vrea orice doar să fie ridicat? TE OPREȘTI!
Nu uitați!! Viața unui copil este mai scumpă decât orice secundă salvată pentru a ajunge oriunde!
Dacă mă întrebați de scaune? Luați-vă orice dar scaun să fie!! Orice e mai bun decât nimic! Important este să fie legați de un scaun așa cum trebuie pentru a evita pe cât posibil rănile grave. Nu putem ști ce se întâmplă mâine.
Bancheta din spate NU este loc de joacă!
Nu am putut să sciu până acum despre asta, am fost prea afectată. O fac și acum cu mâna tremurânda. Mă rog pentru ei să fie bine și să se întâmple o minune.
Multă grijă și iubire!
