Acum 7 ani mi-am luat un labrador negru cu ochi frumosi. Dormea in pat cu mine si eram nedezlipiti.
Avea doar o ‘problema’. Era prea ‘sentimental’ cum mi-a spus veterinarul la o vizita de urgenta. De cate ori plecam in delegatii si ramanea acasa cu mama si fratele meu mic iar Toto (toata viata mi-am dorit un catel Toto) refuza sa manance. Pur si simplu statea lipit de usa mea de la dormitor si nu voia sa manance. La recomandarea unui alt medic cand plecam mai multe zile, la ora de masa o sunam pe mama si ma punea pe difuzor tare iar eu vorbeam cu el pana papa. Si functiona!
Nu credeam ca se va intampla si cu copiii…
Pe Maria am lasat-o singura cu mama o noapte cand avea 10 luni. Am plecat o noaptea romantic cu sotul la Sinaia. Si a fost bine.
Pe Alexandru l-am lasat cu sora lui si cu mama prima oara tot cand avea 10 luni. Si a fost bine.
Totusi, nici unul nu era alaptat.
Vineri dimineata am plecat la mare cu sotul si copiii mari.
Maria (4 ani jumate) si Alexandru (curand 3 ani) isi doreau mult sa mearga. Auzinandu-ne prin casa ca Achim nu are voie, ne-au intrebat de ce nu il lasam cu Bubu (mama mea) macar 2 zile. Mi-au rupt sufletul. M-am simtit mama din Puiul care trebuie sa se rupa.
Iubirea unei mame creste cu fiecare pui dar o imparte cand vine vorba de nevoile fiecaria!
Achim nu are voie la mare. E nascut prematur, a facut 2 bronsiolite intr-o luna la nici o luna de zile si are plamanii sensibili. Nu avem voie la mare din cauze brizei care e prea puternica pentru el. Asa cum nu avem voie nici la cel mai mic vant afara.
Sper ca macar in august sa avem voie sa mergem toti iar pana atunci am ales sa nu ii pedepsesc pe cei mari si sa nu ii duc.
Ei si uite asa am decis sa plecam 2 nopti cu cei mari. Ieri la pranz am ajuns in Mamaia cu ei. Au fost atat de fericiti ca vad marea incat cu greu am reusit sa ne retragem de la plaja. Vantul batea cu putere inca de cand am ajuns dar apa era calda. Au alergat in apa, pe nisip si au mancat inghetata.
Spre seara eu nu mai aveam voce deloc. Asta s-a intampla de fiecare data cand am mancat inghetata in ultimele 4 luni. Exudate am facut. Negative toate. Bun, deci toata seara am comunicat prin semne. Achim era bine cu Bubu.
Toata noaptea m-a durat gatul si visam sa ajung la o farmacie. Dimineata nu ne-am trezit bine ca o sun pe mama. Achim dormise jumatate de noapte, nu mancase nimic toata noaptea si avea febra.
In loc sa ajungem la micul dejun am ajuns de urgenta acasa. La 12 eram deja in casa cu el pe pieptul meu.
Scurta vacanta pentru cei mari care au suferit ca am plecat asa. Eu nu stiam cum sa fac masina sa zboare pana acasa. Am murit si am inviat de cateva ori pana acasa, caci mintea unei mame este bogata cand puiul nu e langa ea.
Sotul era trist ca avea planuri cu cei mari pentru castele de nisip si bilete la Delfinariu.
Achim e bine. De cand am ajuns acasa 3 ore nu l-am lasat din brate nici cat sa ma duc la baie. A stat la san o ora si apoi a dormit pe mine.
Febra nu a mai facut si nici un alt simptom nu a mai avut.
Bubu a plecat dupa masa acasa. Era franta de oboseala (caci jumatate de noapte l-a plimbat pe Achim in brate).
Cu copiii mari ne-am jucat cat am putut si maine mergem la Edenland pentru a ii bucura altfel.
Din batrani se spune ca sunt copii care se imbolnavesc de dor. Al treilea clar e asa.
Mi-am promis ca pana creste nu il mai dezlipesc de mine. Speram ca in august Achim sa primeasca ok-ul ca poate merge si el.
Sufletul meu e intreg cand suntem toti. Linistea inimii mele e langa ei si oricine din noi 5 ar lipsi nu e fericirea completa.
Cum a fost cand ati plecat prima oara de langa puii vostri?
Multa grija si iubire!
