Sigur vi s-a intamplat sa aveti cate o zi in care sa va intrebati, ce naiba s-a intamplat, ca toate merg aiurea! A inceput cu duminica noaptea, nu va dau prea multe detalii, dar va spun ca a fost o noapte interesanta.
Lunga rau si interesanta. A culminat cu o dimineata de vis! Nu copiii au fost de vina, ci culmea eu. Cateodata am zile cand sunt impiedicata rau.
In zilele acelea ma mir cum nu dau foc la casa (Doamne fereste!), exagerez un pic, dar pe acolo sunt.
Imi scapa tot din maini, nu-mi iese nimic, uit laptele pe foc, uit copilul pe canapea, gata sa cada, uit celalalt copil pe blatul din bucatatie si il aud cum tipa.
Alexandru a regurgitat lapte pe perna decorativa de pe canapea, Maria a incercat culoarea roz a creioanelor sale pe biblioteca noua (noroc ca se sterge usor, ca arici ma facea ta-su!), iar dimineata s-a terminat minunat cu mine trantind cafeaua pe toata masa, scurgandu-se la milimetru printre copii, care la ora aceea mancau mar copt.
Si era doar 9,30 dimineata!
Nu era suficient ca trebuia sa spal hainele mele si ale sotului si ale copiiilor, a trebuit sa adaug si fata de masa plina de cafea si fetele de perna.
La masa de pranz am reusit sa vars o sticla de apa pe toata masa de lemn, fata de masa nu apucasem sa pun..
La pranz Alexandru mi-a aruncat o lingurita de dovlecel pe camasa si una in par, iar Maria a mancat ciorbita, o lingurita in gurita, una pe mami.
Pe la ora 17,00 numaram minutele pana ajunge sotul si pana bag copiii la somn.
Pe la 18,00 am avut parte de ‘concert’ cand in duet cand pe rand! Dupa jumatate de ora s-au linistit si am descoperit ca lui Alexandru ii place sa o alergam pe sora lui in jurul mesei!
Si uite asa ne-am distrat pana a ajuns tati, iar eu am picat!
Lunga zi, am terminat in zambete macar!
Multa grija si iubire!
