O provocare: Ce fel de soacra vreti sa fiti pentru nurori si gineri?
Una iubitoare ca si pentru proprii vostri copii ? Una doar cu duh de ingaduinta sau una de-a drepul ‘acra’?
Imi voi incepe articolul exact cu ‘pe vremea mea’ tocmai pentru ca atunci cand vorbesti din ceea ce ai trait lumea intelege ca e mai mult decat o poveste.
Eu am venit in Bucuresti prin 1979, dar abia dupa ce m-am casatorit am realizat ca Maramuresul meu drag e un loc care parca ramanea tot mai departe si unde rareori puteam sa ajung din cauza a varii motive: copii mici, serviciul, timpul limitat. Asa se face ca ajungeam mai repede la Urziceni la soacra mea si mai des decat la maicuta mea.
Soacra mea – o femeie simpla de la tara, nestiitoare de carte dar profund traitoate si bine ancorata in arca vietii.
M-a iubit din prima si niciodata nu am simtit sa faca vreodata diferenta intre fetele ei si mine, intre copiii ei si consoartele lor. Venea mereu in orice situatie cu cate un sfat simplu dar intelept de te lega la rana nu alta. De multe ori mergeam si lasam la ea copiii in vacantele de vara. Intotdeauna ne primea cu zambetul pe buze si cu o vorba buna.
Cei drept nici noi, nici prin cap nu ne-ar fi trecut sa-i dam sfat cum sa aiba grija de ei. Si cum as fi indraznit sa facem acest lucru cand ea crescuse la randul ei vreo sase copii si de doua ori pe atatia nepoti. Nu se cadea pe vremea aceea sa nu asculti de cei batrani.
Sfaturile sunt oricand binevenite daca exista o relatie bine inchegata intre copii si parinti. Bunicii din ziua de azi si ei invata, impreuna cu parintii.
Atunci cand si eu la randul meu am devenit ‘soacra’ mi-am zis ca voi cauta intotdeauna sa fiu una care sa nu fac deosebirea intre copilul meu si sotul, sotia lui. Daca reusesc sau nu?
Doar ei pot sa spuna asa cum ma percep.
Ce nu inteleg in lumea ‘moderna’ este sa spui la parinte si la socrii pe numele mic.
Fiecare familie are randuiala ei dar respectul de mama si socrii sta si in mandria de a-i striga ‘mama si tata’ sau ‘socru si soacra’.
In Maramures socrilor li se spune ‘mica si ticu’. Eu soacrei mele ii spuneam ‘mamita’ asa cum ii spuneam cu drag toti.
De cand cu prima nepoata pentru ginerele meu sunt ‘Bubu’, iar cele doua nurori imi spun ‘mama’. Sunt mandra de nurorile mele si de ginere mai ales pentru cat imi fac de fericiti copiii. Iar asta este cel mai important pentru mine.
Ce sfaturi am pentru soacre?
1. Fiti ingaduitoare!
Si voi ati avut soacre. Ce v-a placut le ele sau ce nu v-a placut? Faceti lucrurile diferit pentru ca cei dragi sa va fie alaturi. Fiti ingaduitoare si bune, caci doar asa puteti sa fiti ‘mame’ cu adevart pentru nurori si gineri.
2. Iertati!
Iertarea si nu ranchiuna ii tine pe oameni alaturi. Si pe mine m-a iertat soacra mea de cate ori oi fi suparat-o. Iertati, ca caci viata e prea scurta sa ‘tineti minte’ certurile fara rost.
3. Fiti alaturi de ei neconditionat
Fiecare casa are regulile ei. Si casa copiilor are regulile ei. Respectati-le chiar daca nu sunteti de acord. Cand doi copii se casatoresc si mai au si un copil acestia formeaza o noua familie cu tot ce tine de ei si noile lor obiceiuri.
Fiti mame, bunici si soacre intelepte. Exemplul personal ii va ajuta mai mult decat o fac cuvintele.
Sa aveti lumina-n suflet, pace si iubire-n casa.
Bubu
