Eu si sotul meu suntem nascuti si crescuti printre betoanele din Bucuresti.
Eu am crescut in sectorul 1, langa parcul Sfanta Maria de langa podul Grant, la casa, fara curte, dar cu o strada tocmai buna de alergat pe ea toata ziua.
Sotul a crescut la bloc, langa parcul Tineretului.
Va spun sincer, mereu am urat Bucurestiul, chiar daca pentru mine inseamna acasa. Intotdeauna m-am intrebat cum este sa stai intr-un oras mic sau chiar la sat.
Visul meu este sa ne mutam la Brasov, ador acest oras. Dar pana sa il conving pe Alex sa fugim la munte, am ales acum 3 ani si cateva luni, sa ne mutam din Bucuresti, la sat. Nu stam departe de oras, dar suficient cat sa nu mai simt ca ma sufoc.
Stiati ca Bucurestiul este in top 10 cele mai poluate orase din Europa?
De ce am ales sa ma mut din Bucuresti?
1. Poluarea este primul motiv. Din cauza acestui fenomen tot mai raspandit in orasele mari, zonele cu verdeata sunt prea putine si prea mici pentru a face fata numarului mare de oameni, sanatatea ne este afectata pe termen lung. Bolile care pot aparea din cauza poluarii sunt: boli cardiace, boli pulmonare, afectiuni ale sistemului respirator, afectiuni ale sistemului nervos si afectiuni ale sistemului endocrin.
Aceste efecte se pot vedea imediat sau in timp, in functie de gradul de poluare al aerului si de timpul expus la poluare.
Cele mai noi studii arata efectele poluarii asupra bebelusilor nenascuti. In ultimii ani s-a descoperit ca femeile insarcinate care s-au expus unui tip de agent poluant ce se numeste hidrocarburi aromatice policiclice (PAH) prezinta un risc de cinci ori mai mare sa aduca pe lume un copil cu ADHD. Aceste toxine pot afecta negativ legaturile neuronale din creierul fatului, explicandu-se astfel anumite tulburari comportamentale manifestate la copii inca din primii ani de viata.
2. Aglomeratia. Recunosc ca mi-am pierdut rabdarea de a sta la semafor si sa merg cu 5km/h. Mi se pare ca pierdeam prea mult timp in trafic, timp pe care acum il petrec mai mult cu copiii (si eu si sotul).
3. Linistea. Nu claxoane, nu tipete, nu ambulante, nu tramvaie, nu zumzet neincetat, ci doar liniste. Ah da si greierii, oile, ploaia, sunetul padurii.
4. Curtea, adica mult spatiu de alergat, cafele baute afara dimineata, gradina mea de legume, pomi fructiferi (un mar, dar e suficient) si copii fericiti.
5. Strazi sigure. Stam intr-un ansamblu rezidential unde copiii sunt in siguranta pe strada, iar cand ajung la varsta de 6,7 ani, deja se plimba singuri cu bicicleta, alearga si se joaca.
6. Comunitatea. Mi-am dorit un mic ‘sat’, un mic cartier, o mica comunitate unde toata lumea se stie cu toata lumea. Unde poti bate la usa unui vecin sa ii ceri o cana de zahar (la propriu) si sa ti-o dea. Unde sa strigi ca ai nevoie de ajutor si sa sara cel putin un vecin. Noi asa ne-am pus tapetul, Alex impreuna cu 4 vecini, Alex a fost la vecini sa puna lustre (de stateau 3 agatati sa o instaleze, dar asta e alta poveste).
7. Pretul. Cu banii unui apartament in Bucuresti, aici am luat o casa cu o mica curte. Am stat o scurta perioada din viata mea la bloc. Nu mi-a placut inghesuiala, liftul, muzica cu care ma trezea vecina duminica la 7 dimineata cand facea aerobic, mirosul inchis de pe scara, vecinii curiosi.
Am piata la 10 minute de mine, cu legume de la producatori. Am 7 gradinite particulare in satul in care stau si o scoala privata, in cazul in care variantele de stat nu le doresc. Am 4 saloane de frumusete (lucru necesar femeilor), 3 supermaketuri, unul nonstop la 10 minute de mine.
Daca vreau sa vad un film, mallul este la 15 minute. De farmacii nu are rost sa va spun, ca astea sunt oricum peste tot.
Daca puteti alege, alegeti sa plecati din orasele mari. Viata simpla la tara ofera mai multe avantaje pentru sanatatea dar si pentru partea emotionala in cresterea unui copil.
Multa grija si iubire!
