Bună. Sunt Larisa, mama a trei baietei. Trei? Wow. Băieți? Curajoasa. Ești o curajoasa imi spun prietenii, colegii, pacientii, oamenii prin magazine, vecinii etc. Mamica eroina. Ha, ha. Nu ma consider o mamica eroina, pentru mine mama eroina este mama mea, care acum e în Ceruri si care a crescut alaturi de tata 7 copilasi. Fara crese, bunici, ajutoare. Ea e eroina.
Dar sa revenim la mine. Si sa va povestesc un moment greu din viata mea de mamica a trei baietei, poate chiar doua momente 🙂 unii spun ca e zilnic greu, ca nu are cum sa fie ușor cu 3 copii. Si munca, fara cresa, fara ajutoare, fara bunici pe langa mine, singuri intr-o tara straina.. Ei bine, totul porneste de la creier. Eu gandesc ca e minunat si nu e nimic greu sau imposibil si asa este. Ehhh..
Nu e greu, este extrem de greu uneori. Dar cand ma uit la ei, cand imi spun ca ma iubesc si ca le place de mine, cand vor sa ii tin in brate, sa adoarma langa mine, cand ma roaga sa nu mai merg la munca, ahhhhhhhhhh, nu mai e nimic greu.
Era prin noiembrie 2016, abia il născusem pe Elias, al treilea baietel din familie. Era a treia cezariana in 4 ani. Totul a decurs perfect si ma recuperasem rapid, asa ca i-am propus doctoritei sa plec acasa dupa doua zile, nu dupa 5 cum e regula după cezariana. Doctorita imi spune ca e mai bine pt mine sa raman, am ajutoare si ma pot odihni. Ca o sa ajung acasa si nu va mai fi la fel.. Mie imi era dor de baietii mei, de casa, cu toate ca eram plecata doar de trei zile.. Trei zile era enorm pt mine.. Pentru ca eram obisnuita sa ma ocup eu de tot, sa supraveghez, sa ii vad eu ca mananca bine, ca nu au ratat legumele si fructele în nici o zi.. Vroiam acasa. Doctorita mi a dat acceptul. Am plecat spre casa. Abia mergeam, operația durea ff tare. Cat am așteptat sa aducă Adrian masina, am crezut ca o sa cad din picioare. Operația durea f tare si eu eram f ametita. Dar ma gandeam ca o sa ajung acasa si o sa ma odihnesc. Am ajuns, baietii fericiti, vroiau in brate, vroiau cu mami. Cel mai greu a fost sa le spun ca nu ii pot tine în brate, ca nu pot sa ma joc cu ei, stateam pe pat si ii priveam.. Elias vroia laptic incontinuu, Lukas vroia in brate, Noah vroia sa coloram impreuna.. Eu aveam dureri ff mari, operatis ma durea mai tare ca niciodată, sanii cu ragade, nebunie. Nu m-am odihnit deloc. Ziua era zarva in casa, noaptea Elias se trezea sa pape.. . Dar a trecut si asta..
Alt moment greu a fost cand a murit mama. Sapte zile am lasat copilasii cu tatal lor si am plecat in Romania la inmormantare. Era în 2015.. Lukas avea un an si doua luni, Noah doi ani si 4 luni. Erau mici. Noroc cu tatal lor care s a ocupat atat de bine de ei.. Mi-a fost greu sa fiu departe de ei, dar aveam nevoie de momentul meu singura, nu puteam sa plang langa ei si sa ma vadă trista. Am revenit cu zambetul pe buze si am incercat sa nu plang de fata cu ei si sa nu ma vada trista, cu toate ca imi venea sa plang de dimineata pana seara.
Momente grele sunt zilnic, dar esti atat de prinsa cu treaba incat nici nu ai timp sa te gandesti la asta. In momentul de fata sunt toti 3 raciti si toti 3 vor sa doarma cu mine. Unul alaptat, unul imi ia bratul drept, altul ajunge pe picioare (nu a fost niciodata leganat pe picioare, dar nu am alt loc disponibil). E greu cand se simt rau doi in acelasi timp. Si vreau sa ma ocup de amundoi, dar pe unul il ia tati. Si mi se frange inima ca eu vreau sa ii alin durerea si sa fiu langa el. Dar trebuie sa ma împart. Treaba cu impartitul e cea mai greu. Cand trebuie sa ma impart la 3 cand sunt singura cu toți 3, unul vrea alaptat, unul face caca la olita, unul plangenca nu poate sa deschida sticla de apa. Ehhh, eu gandesc pozitiv, ii ador si nu ma gandesc ca e greu. Cu toate ca in unele seri abia apuc sa dorm 2 ore, la 5.45 ma trezesc sa plec la munca, după 7 ore revin acasa, il alăptez pe Elias si apoi fug la gradi sa iau copiii si ne continuam ziua.
Sunt fericita ca nu am fost nevoita sa duc nici un copil la cresa, ca i-am putut alapta, ca m-am putut ocupa de ei, ca am un sot foarte implicat in cresterea lor.. Toate bune si frumoase. Cam asta e povestea mea 🙂
Sfaturi?
1. Petrece timp cu copiii tai. Dacă ești obosita, lasa totul deoparte si odihneste-te langa copilasii tai, dormi cand dorm si ei
2. Implica si tatal in cresterea copilului. Sa se joace cu el, sa iasa la plimbare doar el si copilul, sa ii facă baie, sa ii gateasca etc
3. Nu uita de tine. Rasfata-te din cand in cand, cumpara-ti ceva frumos, mergi la un masaj, coafor, orice te face fericita. Copiii vor simti diferența.
4. Nu te lua dupa gura lumii. Nu te lua dupa alte mame. Tu stii ce e mai bine pt copilul tau. Nu bunica, nu vecina, nu colega de munca. Tu esti mama lui.
5. Cand iti e greu, gandeste-te ca sunt altii in situatii si mai grele. In plus copilul nu ramane mic o viata intreaga, va creste si veti uita de momentele mai dificile.
Pe Larisa o gasiti pe instagram sau contul ei de youtube Mamicacelortrei.
