Cand mi-a fost mai greu in viata de mamica?
Depinde intotdeauna de momentul in care primesti aceasta intrebare. Pentru ca firea omeneasca e facuta sa uite! Sa uite greul, uratul si sa pastreze momentele frumoase, iar peste cele mai putin placute sa astearna o patura de blandete. Astfel ca momente grele din trecut ajungi sa le privesti cu bunavointa sau sa razi chiar de ele. Asa e omul lasat, caci de n-ar fi uitarea, ce greu ar fi! Ori poate chiar nu am putea trai!
Zana Scutecel – Ana Maria Ivan – mi-a lansat inca din septembrie invitatia de a impartasi pentru alte mamici cand mi-a fost mai greu de cand sunt mami. M-am simțit onorata si mi-am dorit sa raspund imediat. Mi-am promis ca azi, ca maine, m-am invinovatit, m-am tras de urechi si mi-am zis cat sunt de neserioasa dar pur si simplu nu am putut!
De ce?
Nu, nu pentru ca as fi neseriosa ori pentru ca nu as aprecia-o pe Ana Maria, dimpotriva! Tocmai pentru ca o iubesc, pentru ca ii admir perseverenta de a face lucruri minunate, puterea de a merge mai departe, inteligenta de a gasi solutii si subiecte, altruismul si aplecarea spre ceilalti si pentru ca imi place teribil zambetul ei, tocmai pentru toate acestea, nimic din tot ce as fi putut scrie nu mi se parea demn de a fi publicat pe site-ul ei.
In plus, intrebarea Zanei venea intr-o perioada destul de turbulenta pentru mine. Prin urmare, orice as fi scris ar fi parut poate prea gri.
Nu as fi vrut sa las aceasta impresie gresita pentru ca cea mai mare binecuvantare pe care o femeie o poate avea este aceea de a fi mama!! Nu exista implinire, nu exista bucurie mai intens si mai pura decat aceea de a fi mama.
Nu mai spun de mami la puterea a doua !
• Sa simti manutele mici si calde in jurul gatului tau!
• Sa vezi cum cineva te intampina cu cea mai curata dragoste si bucurie!
• Sa simti cum cineva vibreaza cu tot trupul la vederea ta dupa o scurta despartire!
• Sa te imbeti in mirosul de trup de copil mic transpirat!
• Sa primesti mangaierea blanda atunci cand iti e greu si vorbele „gata, mami, gata , nu mai pange…”.
• Sa razi pana nu mai poti cand te intorci la varsta copilarie si te joci de-a v-ati ascunselea cu cei mici.
• Sa te enervezi ca nu castigi la board game-uri si dar in acelasi timp sa fii si mandra ca fiul tau te bate desi de data asta chiar ti-ai dat silinta sa castigi !!
• Sa iti plesneasca inima de bucurie cand ii vezi facand lucruri deosebite!
Sau:
• Sa te trezesti macinata de frustrari cand copilul apasa pe butoanele tale sensibile scotand la iveala traume ascunse, pe care le credeai vindecate.
• Sa te simti neputincioasa si mica cand iti vezi copiii bolnavi!
• Sa iti doresti un pic de liniste dar sa ajungi sa plangi dupa harmalaie cand ii vezi plapanzi si suferinzi.
• Sa te simti sfasiata si rupta in bucati cand le arati fata ta cea mai inchisa, pentru ca nu mai poti, nu mai stii …
• Sa te invinovatesti ca nu esti o mama buna si sa rupi din tine bucati de durere, sa te zbati si urasti ca nu poti, ca nu stii, ca nu esti …
• Sa te revolti cand te vezi prizoniera a unui sistem ce le rapeste copiilor tai viitorul!
Dar…
• Sa te entuziasmezi odata cu ei cand descopera lumea!
• Sa razi doar pentru ca ei rad!
• Sa canti singura pe strada cantece de copii si sa te uiti speriata in jur nu care cumva sa te fi auzit cineva…
• Sa tresari la fiecare strigat de „mama” chiar daca tu nu esti împreună cu ai tai copii.
• Sa pleci la cumparaturi pentru tine odata-n an pentru ca nu mai ai nimic dar sa te întorci cu o gramada de surprize pentru copii, uitand total de tine…. din nou.
• Sa te trezesti doar sa le auzi respiratia si sa le privesti fetisoarele de ingerasi….
Cam asta e viata de mamide2. Cu suisuri si coborasuri, cu bune si rele, cu zambete dar si cu durere.
Au fost si le-am trecut. Am stat si in spital pe un taburet fara spatar cu un copil de numai 14 zile, eu lauza fiind. Am plans de durere cu sfarcurile sfartecate de nestiinta si neputinta. Au fost si nopti de-a randul nedormite si momente in care era sa-mi cada copilul din brate de epuizare.
Si zile in care as fi iesit pe hol sa ma intind un pic singura, departe de tot de nu m-ar fi oprit rusinea de vecini. Si zile de iarna cu nameti in care am fost singura cu un copil mic in brate si fara posibilitatea de a iesi sa-mi iau o apa. Zile in care nimeni nu a fost curios sa dea macar un telefon.
M-a ferit insa Dumnezeu de boli grave si accidente. Nu stiu cum le-as face fata eu care plang si la desene animate! Nu am avut astfel de probleme cumplite. Cu toate acestea am trait momente de mare intensitate si adevarate drame atunci cand …M-AM SIMTIT SINGURA SI NEIUBITA. Atunci cand nu am avut sprijinul celui(celor) drag(i), ori nu am stiut sa il primesc, nici cum sa-l cer. Atunci cand m-am descoperit slaba, vulnerabila si neimportanta. Si am crezut ca se prabuseste totul in jur.
Si atunci m-am transformat in fetita aceea mica pe care nimeni nu o lua in seama si de care toti doar radeau.. si mi-a fost frica, si am ripostat cu tot ceea ce aveam mai sălbatic în mine. Apoi mi-a parut rau, mi-a si fost rusine si m-am simțit vinovata! Vinovata ca i-am făcut sa sufere pe cei dragi mai ales. Vinovata ca i-am ranit tocmai pe cei pe care ii iubesc cel mai mult si care nu au nicio vina. Vinovata ca mi-am expusa furia si neputinta fara filtre. Vinovata ca nu am stiut sa fac fata problemelor.
Acestea au fost (si sunt in continuare) momentele in care mi-a fost cel mai greu ca mami. Dar lupt, vreau si stiu ca pot sa le diminuez ca intensitate si sa le raresc ca numar. Dumnezeu sa ne fereasca de boli si de singuratate si sa ne ajute sa fim si sa daruim. Apoi totul va veni de la sine. Un g2ând plin de lumina si bucurie tuturor.
Pe Laura si ale ei povesti minunate va invit sa o cititi pe Mamide2.
