Nu am fost niciodată atacată de nimeni. De când am blog nu am avut hateri, poate doar 2,3 pierduți la vreun articol, dar care nu m-au afectat.
Discuții în contradictoriu am mai avut dar ținute decent și cu respect.
Azi în schimb se pare că a fost martea mai puțin norocoasă pentru mine.
De când am blogul mi-am promis să nu fac diferențe între blogurile mari sau mici. Pentru rubrica mea de guest post am trimis pe facebook mesaje de invitație către foarte mulți bloggeri, cu experiență sau la început de drum. Toți mi-au răspuns: unii au scris, alții au amânat, nu m-am supărat niciodată pe nimeni. Până la urmă fiecare alege unde și cum să apară.
Azi în schimb am dat peste o mămică-blogger care probabil a avut o zi foarte proastă. A ales să mă facă de cacao într-un grup public.
Când i-am vazut postarea i-am scris în privat 3 mesaje în care mi-am cerut scuze. Nu mi-a răspuns la nici unul, era prea ocupată să mă atace într-un loc unde vede lumea.
Am un gust amar nu pentru ce a avut de spus la adresa mea ci la faptul că a jignit toți oamenii care mi-au fost invitați pe blog. Oameni minunaați care și-au făcut timp să vă povestească despre când le-a fost mai greu ca părinți.
Am greșit. Azi am greșit. Am crezut că suntem oameni și că toți suntem egali. Am crezut că mamicile fac parte dintr-o societate secretă în care este suficient că suntem mamici ca să ne putem scrie fără să scoatem cv-ul la înaintare. Îmi asum. Am greșit.
Blogul meu nu e perfect iar eu fac multe greșeli. Cu toate astea multe dintre voi alegeți să citiți ‘mesajele’ articolelor mele nu ‘i’-ul pe care uit să îl pun.
Seara asta a fost cu gust dulce amar. Așa multe colege de breaslă mi-au scris și public și în privat că mi-au umplut sufletul de bucurie și vreau să le mulțumesc pentru cât sunt de minunate.
Am uitat să fim oameni unii cu alții. Am uitat să fim înțelegători. Am uitat să privim cu indulgență spre cel care greșește.
Este plăcerea unui buller să scoată în fața un om și să îl strivească public pentru că doar așa se învață minte. Arătam cu degetul, punem piedică și privim cu scârbă doar pentru că ne amuză.
Genul acesta de oameni sunt părinții care își critică copiii atunci când aceștia le aduc felicitarea de 8 Martie pentru că nu au scris cu diacritice, în loc să le ofere iubire și o îmbrățișare.
Nu uitați să fiți oameni! E mai presus de orice în viața asta!
Multă grijă și iubire!
