De-a lungul perioadei de bebelușie avem câteva hopuri de trecut: colicile, dinții, diversificarea și momentele în care refuză mâncarea.
Când Maria mi-a refuzat mâncarea prima oară avea 8 luni. Am avut un început de diversificare minunat cu ea: a păpat tot de la prima linguriță (să nu mă înjurati prea tare) și mă întrebam oare cât să îi dau că ea ar mai fi tot mâncat.
La Alexandru lucrurile s-au întâmplat la fel. A păpat bine și nu a refuzat nimic, exceptând situațiile în care:
1. Îi apărea un dințisor
2. Trecea printr-un puseu de creștere (când ori mânca mai mult ori refuza mâncarea).
Au fost câteva lucruri care m-au ajutat la amândoi:
1. Am schimbat leguma și am văzut dacă pur și simplu nu îi (mai) place aceea legumă.
2. Am făcut pauză de 2,3 zile chiar si o săptămână până am încercat din nou să ii dau de papa. În pusee și dureri de dinți ai mei au preferat lapticul, așa că i l-am oferit fără nici o grijă. După o pauză de câteva zile au mâncat mai cu poftă.
3. Am folosit degetul pe post de linguriță. Ai mei s-au distrat foarte mult când le ofeream degetul și își băgau și ei degetele imitându-mă și păpau așa.
4. În loc de legume sau fructe pasate după 10 luni (înainte nu am îndrăznit) le-am oferit bucățele mici. Au fost interesați de lucrurile noi și erau curioși să le încerce.
Acum sunt mari. Alexandru (un an și jumătate) încă mănâncă orice iar Maria (3 ani și 2 luni) refuză când pur și simplu nu îi place ceva.
Să îmi scrieți la voi ce funcționează.
Multă grija și iubire!
