Am decis cu Alex că este timpul ca picii noștri să doarmă împreună. Deja dormeau așa de câte ori mergeau la bunici așa că era nevoie doar de timp pentru reamenajare. Până la sfârșitul lui decembrie Alexandru (un an și 7 luni) a dormit în patutul de bebeluș în camera lui.
Maria (3 ani și 2 luni) obișnuia să doarmă jumătate de noapte în patul ei în camera ei și jumătate în pat cu noi. Deja tot mergând la Bubu (mama mea) se obișnuise să simtă pe cineva aproape iar noi nu am refuzat-o niciodată.
În ianuarie când au venit de la bunici am constat cu stupoare că mezinul familiei nu mai încăpea în pătutul de bebe. Așa că a dormit cu noi și când se trezea Maria mă mutam cu ea pe canapea. Camere multe, paturi puține.
Săptămâna trecută ca surpriză au vrut la bunici așa că am zis că este momemtul perfect să le facem o cameră comună.
Maria avea deja pat perfect pentru ea cu tot ce avea nevoie. Decisesem să îi cumpărăm pat ca al ei și lui Alexandru.
Doar că…au început gândurile: dacă Alexandru pică din pat (deși Maria avea fix vârsta lui când am mutat-o în acest pătuț). Dacă totuși vor unul lângă altul (la mama așa adormeau plus că se țineau și de mână). Cum le spun povești dacă tati e plecat, eu în ce pat stau?
Uite așa îi propun lui Alex să nu mai luăm pătuț ci o singură saltea mare pentru amândoi. Ne-am decis să transformăm camera de bebelușeala în camera lor. Fiind albă toată m-am gândit că puțină culoare nu strică. Alex se pregătea de ședință și nu avea timp de făcut altceva, așa că îi propun să vopsesc eu un perete singură. De fapt dacă vopsesc la copii să vopsesc și la noi un perete, că doar nu o fi așa greu să vopsesti 2 pereți…
Am mers într-un magazin de profil și am ales cate-o culoare pentru fiecare cameră apoi am cumpărat tot ce era necesar: trafalet, pensulă, tavită pentru vopsea, amorsa, banda adezivă și ceolofan de pus pe jos. M-am uitat la ele panicată și m-am gândit că sunt cam multe dar nu am îndrăznit să îi spun nimic lui Alex că poate se razgandea și nu mă mai lasă să o fac.
Așa că plină de tupeu l-am tot asigurat că mă voi descurca.
Și am făcut-o…fix a doua zi, toată ziua. Așa febră nu am avut nici când mergeam la sală 2 ore consecutive de cardio. Dar a meritat și eu sunt tare mândră de mine. Nu am crezut că voi face asta vreodată….și singură. Cea mai grea parte tot tati a făcut-o: să găsească o variantă în care să prindem draperia ca un baldachin deasupra saltelei, fără să dărâmăm pereții.
Ne-am dorit o cameră veselă dar simplă și asta ieșit. Vă las câteva poze să vedeți ce am făcut și să vă dea idei pentru amenajarea camerei copiilor voștri.
Cum va fi cu acomodarea vă scriu peste vreo 2 săptămâni într-un alt articol.
Multă grijă și iubire!
