|
Cand o aveam doar pe Maria mi se parea foarte greu sa stau cu ea toata ziua. Ma simteam epuizata si fara energie. Desi, ea a fost un bebelus foarte cuminte careia ii placea sa doarma mult. Pana la 7 luni avea 3 somnuri pe zi, apoi 2 iar de la un an si 4 luni are un singur somn (de vreo 4 ore, acum e de 2 ore).
Si totusi, mi se parea ca daca raman singura cu ea si noaptea (fiind sotul in delegatii) si ziua, nu voi face fata. Sa va spun cum e cu 2, mai ales cand e tati plecat in delegatii? Distractie!
|
Pur si simplu nu mi se mai pare greu. Desi dorm mai putin si ei sunt 2 cu nevoi diferite, atitudinea mea e schimbata. M-am hotarat, desi o faceam si inainte cu Maria, sa ma bucur si mai mult de faptul ca ii am. Asa ca privesc lucrurile cu multa bucurie.
Spre exemplu: intr-o dupa masa, au inceput amandoi in acelasi timp sa planga. M-am uitat la ei, intrebandu-ma pe care sa il iau in brate primul si m-a pufnit rasul privindu-i. Nu, nu o luasem razna. Pur si simplu mi-am imaginat ca daca as fi vazut secventa asta intr-un film, as fi zambit.
Asa ca, cu zambetul pe buze, l-am luat pe Alexandru in brate, am chemat-o si pe Maria pe canapea langa mine si i-am tinut si mangaiat pana cand s-au oprit. Si totul a durat doar 5 minute! Probabil, ca daca reactia mea ar fi fost diferita si reactiile lor ar fi fost altele.
Asa Maria m-a luat in brate, m-a pupat si s-a dus la joaca. Da, mai nou, cand ma vede ocupata cu cel mic, se joaca singura pana termin. Dar despre asta, va povestesc intr-un alt articol.
Multa grija si iubire!
