În fiecare noapte adorm greu pentru că al meu creier gândește liste peste liste (celebrele liste ale mamicilor) cu lucruri pe care trebuie să le fac în următoarea perioadă și din varii motive…uit.
Bineînțeles că mă trezesc dimineața și dacă NU am notat lista (cine naiba apucă?) sigur uit cel puțin jumătate din ce trebuia să fac.
Sunt cu telefonul în mână, scriu acest articol și încerc să îmi aduc aminte ce era URGENT azi și NU îmi aduc aminte.
Mă omoară asta! Sunt o tipă foarte organizată cu timpul meu și al celor din jur. Dacă e să urăsc ceva în viața este ca cineva să mă facă să pierd timpul. Orice dar nu timpul. Ei bine sunt cel mai mare dușman al meu după cele 2 sarcini. Uit ce mănânc, ce trebuie să fac, uit cuvinte elementare (mă uit la scaun și mă întreb cum îi zice). Sună stupid? Este dar mi se întâmplă și NU credeam că există.
Nu, nu se întâmplă tuturor mamicilor, dar se întâmplă pentru suficiente cât să știm că nu suntem chiar așa o raritate sau că suferim de vreo boală.
‘Alzheimerul mămicesc’ (nu există termenul sau boala – nu vă panicați, așa îi spun eu) se declanșează în a doua parte a sarcinii (sau așa s-a întâmplat la mine) și nu mi-am revenit nici la aproape 2 ani după nașterea lui Alexandru.
Este foarte frustrant pentru soțul meu care NU mă înțelege și nu știe cum poate un om adult să uite cum i se spune scaunului, dar iată că se întâmplă.
Este frustrant și pentru tine ca mamă când copilul ajunge la vârsta la care te întreaba ‘ce e aia’ și tu te blochezi…
Dar lasă că începe partea ‘mișto’ când copilul începe școala și începe să învețe diverse lucruri și reînveți și tu cu el TOTUL de la ÎNCEPUT!!
Mai există speranța!
Multă grijă și iubire!
