De ieri tati a plecat în delegație și noi iar suntem toți 3 singuri, singurei. După masă am plecat la supermarket să mai cumpărăm ce ne trebuie pentru casă.
Noi mergem la unul aproape de casă care are și mașinuță cu cărucior pentru copii. Ai mei se înghesuie amândoi în mașinuță și se mai și țin în brațe. Îmi vine să îi mănânc de drag. Le place să claxoneze, să mai scoată câte o mânută să tragă lucruri de pe raft și să se distreze. Eu sunt super încântată.
Ieri printre randuri, la moment dat s-au apucat să chiuie. Nimic neobișnuit…..pentru mine. Ei chiuie de fericire, plictiseală sau când vor să cânte. Câteodată chiuie destul tare din toți plămânii. Pe lângă noi toată lumea zâmbea. Fix atunci trece și un bătrânel care se uită la ei și le spune: ‘Ei, dar ce copii obraznici! Ce tipati așa? Mama voastră nu știe să vă spună să tăceti?’
Ai mei au amuțit uitându-se lung la el. Eu mă uit la bătrânel și îi spun pe un ton calm, zâmbind: ‘Nu sunt nici obraznici și nici nu țipă. Fac vocalize pentru că se pregătesc de operă’. Acum a venit rândul bătrânelului să se uite lung la mine. Eu am întors carutul și mi-am văzut de drum cu puii chiuind.
Copiii NU sunt obraznici când:
1. Chiuie!
Copii mei o fac des și chiar pe 2 voci. Lu’ ta-su i-au spart timpanul de câteva ori, când i-a apucat chiuiala fix la urechea lui, dar nu e grav. E modul lor liber de exprimare.
2. Dansează.
Maria este o mare dansatoare și dansează oriunde aude muzica (pe plajă, la terasă), în mijlocul magazinului sau fix în parc). Mai nou și juniorul încearcă să o copieze.
3. Te întrerup.
Până la o anumită vârsta copiii nu știu să aștepte. Cu siguranță la 3, 4 ani nu ar trebui certați atunci când întrerup. Ei au o nevoie ce trebuie satisfăcută. Noi trebuie să le explicăm blând și frumos că ușor, ușor vor trebui să învețe ce înseamnă și așteptarea.
4. Se cocoata pe orice.
Ai mei se urcă pe orice prind bun de cocoțat (gardurile vecinilor, copaci, scaune, câteodată și mese). Nu o fac pentru că sunt obraznici, ci pentru a testa un loc nou. Trebuie ghidati spre lucruri care nu le pot face rău.
5. ‘De ce’? la nesfârșit.
Cum să afli ce este în lume dacă nu pui întrebări? ‘De ce curge apa? De unde vine ploaia? Dar de ce vine din nori?’
6. Plâng
Plânsul este cel mai terapeutic mod de a te vindeca sau elibera de lucruri negative. Copiii nu plâng din obrăznicie. Un copil NU plânge niciodată FĂRĂ motiv. Afla-l și NU îl certa că o face!
7. Rup sau distrug
Cum să știi ce este într-o mașinuță de jucărie dacă nu o desfaci? Din ce este făcută o carte dacă nu îi desprinzi paginile? Cum îi stă unei păpuși tunsă?
Un copil nu distruge de dragul de a distruge, copilul desface pentru a descoperi.
Personal NU cred că există vreun copil obraznic! Cred că există copii care nu știu să își gestioneze emoțiile și nu au avut părinți care să îi ajute în acele momente.
Copilul NU știe ce este viața și nici regulile societății, noi suntem cei care trebuie să îi îndrumăm, dar atunci când este cazul.
În rest, lăsati-i liberi! Această libertate o au doar când sunt mici.
Ai voștri cât de ‘obraznici’ sunt?
Multă grijă și iubire!
