Nu ma laud! Nu incurajez! Cred ca tine de fiecare!
Toata lumea mi-a spus ca am ales calea cea usoara! Ihm? Usoara? Cezariana este o operatie in toata regula unde ai nevoie de zile intregi de recuperare, de cele mai multe ori cu un bebe mic cu care nu prea stii ce sa faci si fara ajutor. Eu am fost norocoasa, mi-am avut sotul aproape, dar nu toata lumea este la fel.
Este minunat ca atatea mamici si-au dorit si au si putut sa nasca natural. Dar, tot atatea mamici si-au dorit dar n-au putut. Totusi, nici o femeie nu ar trebui sa se simta vinovata sau judecata.
In cazul meu la prima sarcina in primele 3 luni am zis clar ca voi naste natural. Dar, stand de vorba cu femei care au nascut natural, inclusiv mama, (mi-au povestit ce dureri urate au avut, pentru ca nu toata lumea naste fara dureri si femeile trebuie sa fie pregatite si pentru asta) si afland ce consecinte pot exista dupa o nastete naturala (multe dintre femei nu au putut sta in sezut saptamani intregi dupa nastere, altora li s-a schimbat viata sexuala, cateodata in bine, alta data in rau) am ales sa nasc prin cezariana.
Cand eram insarcinata in 6 luni, din cauza unor complicatii mi s-a spus ca nu pot naste altfel decat prin cezariana.
Daca m-am simtit vinovata pentru aceasta alegere? Niciodata! Mi-am auzit ambii copii cum plang si i-am simtit langa mine.
Daca ma simt vreodata vinovata? Da! Ma simt vinovata ca nu am suficienta energie sa ma joc cu amandoi! Este singura data cand ma simt vinovata. Dar chiar si atunci, lipsita de vlaga, ii iau in brate si le spun ca ii iubesc si ii pupacesc pana se stramba!
Asa ca, dragi mamici, fara vinovatie! Doar multa, imensa, inegalabila iubire!
Multa grija si iubire!
