Dau curs invitatiei fiicei mele de-a scrie cate ceva din experenta mea de viata.
O fac si pentru adorabilii mei nepotei pe care ii iubesc pentru frumusetea sufletului lor inocent si pur cu care Dumnezeu i-a binecuvantat pe copii cu atata darnicie.
Mai citesc si eu din cand in cand din ceea ce „spun”mamicile in ideea de-a invata una de la alta sa-si creasca cat mai frumos si cat mai sanatos puiutii.
Am zis ca poate veti asculta si unele sfaturi de la o mamica care a trecut prin toate fazele de mamicie, cu copii – trei la numar, de la starea de bebelus, scolar, adolescent si in sfarsit de oameni casatoriti la casele lor.
Eu cred ca prin toate fazele vietii copiii raman tot copii pentru parintii lor si in orice etapa au nevoie de cineva care sa le fie aproape, sa-i asculte, sa-i sprijine, sa-i dojeneasca cand gresesc, caci numai o mama stie sa-si dojeneasca pruncul fara cearta, fara sa-l judece, fiindu-i mereu alaturi dar aratandu-i cu multa dragoste si duiosie unde greseste(eventual sa ii expuna consecintele greselilor), lasandu-i insa mereu liberratea de-a decide singur pentru viata lui.
Saptamana viitoare va voi vorbi despre maternitate. Nu-i asa, ca doar de acolo incepe viata de mamica.
Pana atunci purtati-va zambetul ca pe o lumina si sa aveti iubire-n casa si in suflet!
Bubu (o bunica simpla)
