❤️Prietena mea C are 38 de ani, este avocat și este căsătorită de 10 ani. În ultimii 5 ani a depus nenumărate cereri pentru a adopta un copil. Nu și-a dorit nici bebeluș, nici cu ochi albaștri, ci un copil, indiferent de vârstă. A reușit în primăvară să adopte un băiețel de 7 ani, care are niste probleme cu inima, pentru care merge des la controale. Dar este în sfârșit fericită și împlinită, căci lung a mai fost acest drum.
❤️Prietena mea V. care locuiește la Timișoara este medic. Are 40 de ani și împreună cu soțul ei au reușit să adopte doi frați romi (o fetiță de 2 ani și un băiețel cu probleme de vedere de 6 ani)). Asta, după ce au așteptat 7 ani!
❤️Prietena mea A, lucrează într-o multinațională, are 32 de ani și încă așteaptă să adopte. A divorțat de curând. Dar speră să poată adopta și așa, având tot ce îi trebuie financiar. Statul însă o ține pe o listă de așteptare de 3 ani. Nu, nici ea nu vrea musai un bebeluș! Ci un copil căruia să îi fie mamă.
🍁Cazurile nu sunt din povești, oamenii aceștia sunt reali și poveștile lor sunt doar unele dintr-un șir lung.
Putem să ne imaginam că aceste cupluri nu există și că în România sunt doar familii ‘abuzive și rele’, asta ca să ne fie mai ușor când ne gândim că dăm copiii altora cuplurilor de același sex.
‘În timp ce ei au așteptat ani la rând, un bărbat membru al comunității LGBT din Cluj, a adoptat un copil ‘greu adoptabil’ (au scris în presă) de până în 7 ani’. Tot din articol aflăm că NU este primul caz de la noi din țară (știrea o citiți aici)
Pentru că știrile sunt diferite în funcție de siteul pe care îl citești, nu am înțeles dacă domnul din Cluj e singur sau căsătorit. În primul rând la noi în țară NU sunt recunoscute căsătoriile cu persoanele de același sex. În al doilea rând pe site-ul Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adoptii, scrie negru pe alb:
‘Nu pot adopta persoanele care:
d.Interdicţia de a adopta se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure’ (Siteul oficial îl găsiți aici)
Eu întreb atunci cum de prietena mea care a divorțat nu poate adopta, dar domnul din Cluj poate? Există excepții de la regulă? Cum e posibil ca dosarele familiilor tradiționale, să fie puse în așteptare cu anii și să se facă excepții, în funcție de ce criterii?
✋De ce se adoptă greu?
Senatorul Vlad Alexandrescu, autorul cărții ‘Copiii lui Irod – Raport moral asupra copiilor lăsați în grija statului’, declara pentru ziarul Romania Libera în 2019: ‘Legea actuală este foarte restrictivă, în lipsa unei negații de la familia lărgită pînă la rudele de gradul patru, copilul nu poate fi adoptat. Sunt situații concrete din casele de copii si nu pot fi rezovate. Legea trebuie să se schimbe si dacă n-am mai ține seama de niste rude biologice, dar care nu au nicio prezență în viața copilului, ar fi mai mulți copii declarați adoptabili’.(Citiți aici tot)
🤷Am o prietenă care lucrează la protecția copilului și îmi spunea că e plin de dosare depuse ale familiilor tradiționale pentru adopții la noi în țară, dar din păcate ‘regulile’ sunt altele. Sigur că ne place din nou, să ne facem propriile scenarii în cap sau să luăm de general excepțiile în care o familie a renunțat la copil după adopție pentru că nu s-au acomodat.
Câți dintre voi însă aveti idee cât de greu este lungul drum spre adopție? Doar pentru că se spune că în ultimii doi ani s-au mai schimbat lucrurile, nu înseamnă că așa e peste tot.
Ține de oameni, de oraș, de cine pe cine cunoaște. Că na, așa e țara. Încă!
🤷Familie tradițională sau cuplu de același sex?
Eu v-as pune o întrebare?
Dacă mâine nu ați mai fi, v-ați da copilul în creștere unui cuplu de același sex?
Ce orientări sexuale are o persoană, e despre alegerile lui și viața sa, dar să spunem că nu afectează un copil crescut într-o familie diferită înseamnă să ne mințim singuri.
Adu-ti aminte toate conferințele și cărțile citite unde specialiștii spun că ai noștri copii sunt oglinda noastră și că noi suntem modelul lor. Că dacă o fată a crescut într-o familie abuzivă, cele mai multe dintre ele vor crede că asta e normalul și că vor căuta un soț după modelul tatălui. Să nu uităm că tot ce văd copiii, copiază! Sau asta se aplică doar când ne convine?
🤷Ce spun studiile cu privire la copiii crescuți într-un cuplu de același sex?
‘Oamenii de știință știu de secole că un singur studiu nu va putea răspunde la o întrebare majoră. Ce este drept, un studiu cu un eșantion mic nu va putea răspunde nici măcar la una minoră. Astfel, baza științei este acumularea cunoașterii din rezultatele mai multor studii.’ (Hunter, Schmidt și Jackson, 1982)
Există studii (peste 70) care susțin că nu sunt diferențe mari între copiii crescuți într-o familie heterosexuală și copiii crescuți într-o familie LGBT cum ar fi acesta: Autoarea recenziei din 2016 (Patterson, 2016) scrie: ‘Cercetările sugerează că, contrar îngrijorărilor exprimate de mulți, orientarea sexuală a părinților are un impact mic (în măsură în care există vreun efect direct) asupra dezvoltării copiilor’
și alte studii (sub 15) care spun că cei mici sunt afectați negativ, cum ar fi acesta: studiul lui
M. Regnerus (2012), care concluziona că copiii (acum adulți deja) crescuți de părinți ce fac parte dintr-o comunitate LGBT au o serie de probleme, precum depresia, consumul de marijuana, arestări, nivel scăzut de educație, venit și sănătate fizică.
Punctele forte ale studiului sunt, în primul rând, volumul eșantionului și faptul că au fost măsurate aproximativ 40 de variabile, un număr impresionant de mare.
Studiul său a fost totuși aspru criticat deoarece orientarea sexuală a părinților a fost evaluată de către… copii (acum adulți)!
Oare nu ei ar trebui să fie primii care sunt întrebați?
Datele complete le găsiți AICI
Ce vă pot spune este că abia peste niște ani, vom avea date concrete și reale.
Când lucram în farma, am întrebat la prima ședință cum se fac studiile și mi s-a spus așa: ‘Fiecare studiu urmărește ce vrea să scoată în evidență, ignorând restul detaliilor. Astfel că dacă tu urmărești un anumit lucru și îl atingi, asta vei declara, fără să menționezi apsectele care fac rău studiului tău, iar aici mă refer la studiile plătite. Cele independente, fără a căuta nimic anume, vor scoate de fapt realitatea în față. Dar sunt puține așa’.
Asta spune muuuuulte! Și e suficient să înțelegem asta, la orice nivel!
Dar, dincolo de date și interese, eu privesc copiii.
🙅Vă las mesajul unei fetițe devenite adult, care transmite ce înseamnă copilăria alături de doi bărbați de același sex.
‘Primii 8 ani de viață am fost crescută de o familie de doi homosexuali, tatăl meu și partenerul său. La 5 ani, creierul meu nu înțelegea de ce nu aveam o mamă după care tânjeam atât de mult. În timp, am încercat să umplu golul cu mătuși, prietenele lesbiene ale tatălui meu și profesoarele de la școală. Ba chiar am întrebat-o pe profesoara din clasa întâi dacă îi pot spune ‘mama’.
Un studiu realizat în 1999 de Koback spunea așa: copiii care sunt privați de dragostea maternă în primii ani de viață vor avea relații superficiale, tendințe antisociale și lipsă de emoții. (Citește toate beneficiile pe care le are iubirea unei mame aici)
🙆Știu că e cool și la modă să cerem toleranță pentru cei din jur, dar că uităm să o oferim celor care nu ne împărătesc aceleași idei.
Puteți acuza de homofonie și discriminare, căci e mai ușor când alegi pentru altul: casa de copii sau membri ai comunității LGBT. Dar nu mai bine (mai ales în cazul copiilor peste 7 ani) să fie întrebați direct copiii sau și mai bine să meargă spre adopție la familiile tradiționale care așteaptă cu anii?
Nu sunt toți abuzivi, nu sunt toți agreivi, nu sunt toți răi! Ce-ar fi să îi vedem și pe cei buni?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
Despre diferențele între studii găsiți aici
