Când eram mică, mică abia așteptam să vină Moș Nicolae cu portocale. Dacă închid ochii le simt și acum gustul și mirosul unic. Nimic nu era mai bun ca acele portocale pe care le mâncam odată cu venirea lui Moș Crăciun.
Mama îmi povestea că la ea Moș Nicolae însemna covrigi și nucă sau nuiaua frumos decorată la copiii neascultători. Ea nu a primit-o niciodată dar a văzut-o la unii colegi de școală.
Copiii mei nu știu de nuia, nu m-am gândit niciodată să le povestesc despre ea, ei știu că Moș Nicolae aduce ceva dulce și ceva de citit, asta pentru că merg atât de bine cele două împreună.
Nu le iau de îmbrăcat, nu le iau jucării, nu le iau tone de dulciuri, cred că maxim două, trei lucruri sunt suficiente.
Anul acesta e primul în care mi-am luat cu soțul cadoul de Moș Nicolae, deși de obicei ne luăm departe, anul acesta nu am avut timp. De Crăciun nu repetăm. Se pierde tot farmecul 😬
Mai mult decât cadourile, copiii ar trebui să se bucure de procesul în sine, așa cum îi învățăm că și în viață importantă este călătoria, nu doar destinația.
Maria, Alexandru și Achim și-au curățat încălțămintea și i-am învățat că într-o singură pereche de încălțăminte vor primi cadouri, astfel că nu e nevoie să așeze mai multe în speranța că vor primi mai mult.
‘Dar dacă are mai multe dulciuri pentru noi?’, mi-a zis Maria în timp ce își aranja ghetele.
‘Ar însemana că un copil nu le mai primește pe ale lui. Ai vrea să ai tu mai multe sau să aibă ceva și alți copii?’
‘Nu, nu aș vrea asta. Cred că toți copiii merită să aibă un Moș Nicolae. Și apoi, eu oricum nu vreau dulce mult.’
Da, toți merită și acest lucru e cel mai important de luat cu ei când vor fi mari.
Știu pozele pe care unii părinți le vor posta mâine cu pungi întregi cu dulciuri, de parcă au intrat zilele în sac și de parcă fericirea copilului ar depinde de cât de multe primește. Și ne vom întreba când vor crește mari de ce nu sunt fericiți cu ce au, atât cât au?
Oare pentru că sunt obișnuiți de mici să aibă cât mai mult?
Oare lumea nu ar fi mai frumoasă dacă i-am învăța să împartă cu copiii mai puțin norocoși?
Oare copiii la școală (indiferent că este de stat sau privată) nu s-ar mai lua la întrecere pentru cât și ce au primit?
Acum două săptămâni ne-am reluat obiceiul bun de a face curat la jucării și haine și de a alege pe cele cu care nu se mai joacă, frumoase și întregi, pentru a le face pachete pentru copiii necăjiți din satul nostru.
Doamna care se ocupă de aceste familii mi-a trimis poze cu câtă fericire le-au primit, copiii care nu au de încălțat, care nu au avut o jucărie sau copiii care aveau nevoie de haine. Pentru ei, acesta este Moș Nicolae.
Și din nou, vă spun că știu copiii cu camere întregi burdușite de jocuri și jucării cu care nu se joacă și poduri cu saci de haine pe care nimeni nu le folosește, dar pe care refuzăm să le dăm pentru că ‘nu știe un sărac să le aprecieze’ (lucru auzit de la o mămică cu mulți bani).
Fiți voi Moș Nicolae pentru un copil ce are nevoie!
Bucuria de a dărui este întotdeauna mai mare decât cea de a primi.
A spune că nu știi unde să le duci sau că nu cunoști familii care au nevoie, e doar o scuză la lene.
Poți întreba pe grupuri, vecinii sau la biserica aproape de tine. 🙂
Ce vă aduce Moșul?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
