😬’Pături’, asta i-am răspuns mamei când a intrat în cameră și m-a întrebat ce am făcut în casă, când a găsit un mega dezastru în casă.
Păturile erau de fapt toate plăpumile și pernele din casă, așezate una peste alta cu vârf și între ele câte un strat de cenușă! Ați citit bine: cenușă!
Am crescut la casă cu sobă când eram mică. Aveam 5 anișori și fratele mijlociu 4. Aveam multă imaginație la jocuri de tot felul și într-o zi de iarnă, când focul era stins în sobă, Slavă Domnului, am zis să facem pături.
Am așezat o plapumă peste care am turnat cenușă, apoi un rând de perne și iar cenușa și tot așa până am făcut un vârf mare peste care am sărit cu fratele meu, Radu. Mama era plecată la serviciu și tata făcea de mâncare. Jumate de oră ne-a lăsat nesupravegheati. Nu vreau să îmi imaginez cum a fost pentru ea să facă curat după această nebunie.
🙆Am zis că ai mei copii nu vor face așa trăsnăi mari asta pentru că nu avem sobă și oricum eu nu îi las singuri mai mult de câteva clipe. Sau mă rog, asta gândeam înainte să fiu mamă. Știți voi, din genul de dorințe ‘sunt cea mai bună mamă până să ajung să fiu’.
Aseară, soțul a plecat să o ducă pe mama lui acasă iar eu am rămas singură cu toți 3.
M-am apucat să strâng în bucătărie cu Achim lângă mine iar cei mari au zis că se joacă singuri în camera Mariei.
Yep, jumătate de oră a durat tot.
După care au coborât cei mari cu niste fețe vinovate spunându-mi ‘orice faci mama, să nu mergi la Maria în cameră’.
Am râs pentru că părea amuzantă treaba și recunosc că nu i-am luat în serios. Ce-i drept nici nu au făcut mari trăsnăi de-a lungul timpului, așa că nu îmi făceam griji.
Și nu, nu am mers până la ora de băiță… când…. Am zis că leșin.
S-a dus trusa mea 😬
Tot covorul Mariei era negru! Negru! Lângă covor era plin de șervețele umede, negre și ele și lângă ele una dintre trusele mele de machiaj (mari, cu vreo 30 de culori în ea, cumpărată recent) goală de culori.
Nu știam exact la ce să mă uit mai mult: la covorul cu fluturi (pe care îl aveam de 8 ani) făcut praf sau la trusa mea 🙄🙄🙄
Cei doi ‘vinovați’
😬😬😬În sinea mea de copil recunosc că m-a pufnit râsul, gândindu-mă la săracii mei părinții cât au trebuit să curețe după trăsnaia mea cu funinginea. Asta deja, era apă de ploaie.
🤦Dar a trebuit să îmi iau ‘fața de părinte’ care își dojenește copiii pentru trăsnaie și să îi pun să curețe. Am aruncat tot, căci nu mai putea fi salvat nimic.
Îmi venea să le pupăcesc fețele lor spășite, de simpatici ce erau. La duș Alexandru a ținut să îmi epxlice că ei de fapt au vrut să facă un experiment și că s-au gândit că nu mai folosesc această trusă. I-am explicat că le susțin experimentele dar că există reguli pentru a le face pentru a nu distruge casa sau lucrurile din ea. L-am rugat ca data viitoare să mă întrebe ce pot folosi și mai ales unde. Mi-a promis că așa va face. Vom vedea 😬
Până una alta, mă voi machia cu celelalte truse iar la Anul caut covor nou. Idei de unde să iau?
Cu ce trăsnăi vă încântă viața copiii voștri? 😉Măcar să ne amuzăm împreună.
Viața e o bucurie!
Ana Maria
