Când eram mică aveam rău de mașină. În toate excursiile mergeam cât mai în față în autobuz și eram ofticată că pierd toată distracția din spate. Și acum îmi este rău când merg pe serpentine și stau în dreapta sau dacă mă întorc în spate de prea multe ori la copii.
Dar ce mamă nu o face?
Mariei i-a fost prima oară rău de mașină când avea 6 luni și ne întorceam din Thassos cu mașina. Drumul a fost horror și am zis că nu ne mai trebuie. Stătea în scoică, cu spatele la mers și am oprit câte jumătate de oră la fiecare 20 de minute. Nici acum nu știu ce i-a pornit acest rău de mașină.
Până la un an când am mutat-o în scaun auto, rar am mai plecat cu ea. Tot atunci am descoperit că dacă stătea cu fața, nu mai voma! Sunt susținătoare a mersului RF pentru copiii mici dar dacă nu există alte soluții, cred că mai bine merg cu fața decât să vomite într-una (lucru care poate fi extrem de periculos pentru ei).
Până la 4 ani, am mers drumuri de maxim 2 ore cu pauze și cu fața la sensul de mers. Într-o zi am plecat cu cei mari la biroul soțului (Achim nu era, Maria avea 4 ani și un pic și Alexandru un an și jumătate). Până să ajung la birou, vărsase peste tot. Astfel că la birou a stat îmbrăcată cu un pulover de-al meu de prin mașină, căci nu plecasem pregătită.
Există un motiv pentru care răul de mașină tinde să apară mai mult la copii decât la adulți. Copiii nu pot vedea mai departe de scaun și este posibil să nu știe ce se întâmplă în jurul lor, așa că unele dintre aceste simptome le intră direct în căpșorul lor mic, fără niciun fel de avertisment.
De ce apare totuși răul de mișcare la copii?
Se întâmplă pentru că ei stau nemișcați în timp ce experimentează informații contradictorii din interiorul lor; cum ar fi o parte care spune că mașina se mișcă, dar o altă parte știe că acest lucru nu este adevărat din cauza faptului că este concentrată pe altceva – o carte sau un ecran digital în față sau pur și simplu vorbesc cu mama de lângă ei și astfel trimite aceleași semnale prin ochi în schimb (sau chiar urechi). Această confuzie face ca creierul să trimită mesaje înapoi (greață, vomă, stări de rău).
Ce să NU faceți pentru cei mici:
📍Niciodată ecrane în mașină. Eu oricum nu le susțineam dar singurele două dați când am încercat, ea a vomat. Așa că, la noi se ascultă muzică și povești, dar NU privim nici un ecran.
‘Urechile interioare ale unui copil pot simți mișcarea unei mașini, dar ochii lor concentrați pe un ecran din fața lor sunt incapabili să distingă altceva și pot provoca Carsickness (rău de mașină)’. E valabil și pentru cărți, cel puțin în cazul Mariei.
📍Nu îi dau niciodată nimic de băut sau mâncat în timpul mersului. Întotdeauna oprim și ne dăm jos din centuri și eventual facem și câțiva pași pe afară.
Ce să faceți?
🎀 Mutați-i pe locul din mijloc de pe bancheta din spate.
Dacă știți că cel mic este mai predispus la rău de mișcare, puneți-l să stea pe scaunul din mijloc pentru ca el sau ea să se poată bucura de o vedere clară pe parbrizul din față.
🎀 Călătoriți pe timpul orelor de somn. Când doarme i se va face rău mai puțin sau chiar deloc.
🎀 Mâncați cu o oră înainte de-a pleca de acasă.
Pe drum asigurați-vă că aveți la dispoziție multe lichide, (pe care să le bea cu guri mici, nicidecum multă deodată) precum și alimente ușor de digerat (de preferat sărate). Este mai bine ca aceste alegeri să nu deranjeze stomacul ce pot duce la greață, așa că evitați produsele foarte condimentate sau dulci.
🎀 Deschideți geamul des. Aerul proaspăt de afară este o modalitate sigură de a ține la distanță răul de mașină. Deschizând geamul chiar și pentru 10 minute poate fi suficient! De asemenea, ar fi bine să eliminați orice parfum care ar putea îngreuna călătoria și provoca greață – cum ar fi parfumurile de mașină.
Ce a folosit cu succes Maria?
📍Brățara seaband pe care o găsiți la orice farmacie sau online pe erfi.ro
Aceasta se cumpără o dată și se refolosește ori de câte ori este nevoie. Mecanismul este de presopunctură.
📍 Cocculine, este un medicamente homeopat împotriva răului de mașină.
Varianta cea mai bună pentru Maria a fost să alterneze între brățara și pastilele homeopate la drumurile lungi.
👉De-a lungul timpului le-am încercat și pe acestea:
Siropuri (Emetix, Pediakid, , Nausolvit, Aprolis Classic Kid, Prevomit Kids, Special kid) sau Plasturi (Narcis, Minut) sau acadele (Sanovita, Rehydrol, Solacium Acadea Drum Bun), dar nu au fost în cazul ei la fel de eficiente.
🤰👶Pentru bebeluși și femei însărcinate cred că varianta cea mai sigură este cea de plasturi sau brățări.
Ce să faci dacă totuși i s-a făcut copilului rău în mașină?
✋Oprește imediat ce poți mașina. Îmi aduc aminte de un eveniment când eram singură cu toți 3 copiii (am și povestit într-un alt articol) pe autostradă, Achim dormea și eu eram între două tiruri în depășire și Maria a început să verse în jet. Imediat am pus avariile și am reușit să opresc pe banda de urgență. Am scos-o din mașină (în urletele lui Achim care se trezise), am reușit să o țin să vomite ce mai avea și apoi să o șterg, să curăț scaunul și să îi dau un tricou de-al meu pe ea. Căci nu fusesem pregătită. Ceea ce am zis că nu voi mai face niciodată.
✋Să ai la îndemână o pungă special de vomă pentru ca copilul (sau tu) să o folosească.
✋Să ai șervețele umede și dezinfectant.
✋Să ai haine de schimb.
✋Băuturile cu ghimbir ajută în această situație (așa că poți cumpăra de la magazin sau face un ceai de ghimbir pe care să îl ai mereu cu tine)
Drumuri liniștite vă doresc!
Viața e o bucurie!
Ana Maria
