Ai mei părinți nu au plecat niciodată într-o vacanță singuri până când nu ne-am făcut noi mari. Abia după 20 de ani de căsătorie au ajuns să plece în doi, dar prea puțin și atunci.
Încă de când eram copil mi-am promis că eu voi pleca cu soțul, chiar dacă copiii sunt mici, chiar dacă sunt triști sau supărați, chiar dacă îmi spun ‘nu pleca, mama’.
Și-am plecat.
Prima oară a fost când Maria avea 6 luni și a rămas o noapte singură cu mama. Am plecat cu soțul la Sinaia, am plâns jumătate de drum, i-am spus soțului să ne întoarcem acasă de cel puțin 5 ori, am stat ca pe ghimpi și când m-am întors mi-am promis că nu o mai părăsesc niciodată.
Dar!
M-am simțit atât de bine și să fiu singură cu soțul. Să ne ținem de mână că doi adolescenți, să ne sărutăm în voie, să dormim neîntrerupt o noapte.
Copiii se fac mari și fără noi.Copiii se distrează și fără noi. Copiii dorm și mănâncă și fără noi.
Chiar dacă sunt la a zecea (cred) plecare în doi, în 7 ani, tot greu este. Greu să mă dezlipesc de ei. Greu cu dorul care îmi crește adânc în suflet cu fiecare oră ce lipsesc. Greu să îi las să fie liberi fără mine.
Nu e ușor deloc să îți ‘părăsești’ puiul și să pleci singură cu soțul, DAR!!!este recomandat de orice psiholog de cuplu!
Timpul în doi este terapie curată și pentru buna funcționare a oricărui cuplu, este nevoie de timp în doi! Acesta permite crearea de legături între perechi, ceea ce este esențial pentru o relație durabilă și sănătoasă. Cu timpul petrecut doar voi doi, puteți învăța mai multe unul despre celălalt, vă puteți (re)construi încrederea și comunicarea, ambele fiind cruciale în orice relație.
În plus, timpul petrecut în cuplu poate fi pur și simplu distractiv! Fie că vă bucurați de o activitate comună sau pur și simplu petreceți timp vorbind, a fi împreună fără distrageri vă poate ajuta să vă apreciați mai mult unul pe celălalt.
Avem nevoie să pierdem timp stând degeaba și fără niciun scop pe o scară în Vamă uitandu-ne la mare, să mâncăm o cină lungă și să nu strângem masa, să ne gândim ce bine e să nu gândim, să nu planificăm, pur și simplu să ne simțim bine unul în compania celuilalt și să ne fie dor de copii.
Uneori ne simțim jumătăți pentru ca atunci când suntem cu toții să ne simțim un tot frumos cu energie bună, dor de stins și iubire de împărtășit cu fiecare îmbrățișare. Faceți în așa fel încât să aveți posibilitatea să vă bucurați și de câte un:
„Mami… Când veniți?”
„Mami, câte zile au trecut de când ați plecat?”
„Mami, îmi este dor de tine și de tati dar când veniți să îmi aduceți un suvenir!”
„Mami, te iubesc, dar pot să mă duc să mă joc cu o prietenă sa mai uit de dor?”
🌿Și cel mai important: Nu negați sentimentul de vinovăție, ci trăiți cu el, dar învățați să trăiți și pentru voi doi. Tot pentru copii o faceți!
Viața e o bucurie!
Ana și Alex
(Un articol scris împreună cu soțul meu de citit împreună cu partenerii voștri)
