Cand s-a nascut Maria toata viata mea s-a invartit in jurul micutei mele minuni.
In primul an nu mi-am luat ochii de la ea. Ea era televizorul meu, radioul meu, cartile cele mai frumoase pe care as fi putut sa le citesc.
Am avut tendinta de a o ocroti exagerat (desi incercam sa imi ponderez singura aceste porniri), de a crede ca iubirea incepe si se termina cu ea, de a pune limite celor din jur cand venea vorba despre ea.
Maria era Soarele, Luna, Universul si tot ce misca din el.
Si nu exista parinte care sa aiba doar un copil si sa nu simta la fel.
Cand Maria a facut 11 luni am ramas insarcinata cu Alexandru. Toata sarcina am avut o singura panica: Cum il voi iubi pe cel de-al doilea?
Asta pentru ca pur si simplu nu imi imaginam ca se va gasi loc de iubirea imensa pentru Maria.
Am stat de vorba cu multe mamici care au momentan doar un copil si toate imi spuneau ca au au fix aceeai panica si ca nu stiu cum vor fi capabil sa mai iubeasca un alt copil.
Ca mama de un singur copil am fost mai egoista in toate lucrurile ce tineau de ea.
Abia odata cu al doilea copil am vazut viata mult mai linistit, mai echilibrat si nu am mai vazut ‘drobul de sare’ care tot cadea la Maria.
Cum cresti doi copii fata de unul singur?
Cu mai multa siguranta de sine, cu mai mult calm, cu mai multa liniste si cu mult mai multa libertate.
Pe Alexandru l-am iubit cu adevarat in momentul in care i-am auzit primul tipat iar asistenta l-a lipit de mine si el a tacut. Toata iubirea din Univers s-a revarsat asupra mea unde nu mai credeam ca este loc.
Cand l-au lipit de mine, am simitit inima lui lipindu-se de inima mea pe vecie.
Nu exista cuvinte care sa descrie iubirea unei mame pentru copiii sai si nici un sentiment mai frumos ca acesta.
La Maria viata mea era doar despre EA si tot ce avea EA nevoie.
La al doilea iti dai seama cat de nedrept ai vazut anumite lucruri si cum puteai fi mai indulgenta si cu copilul dar si cu tine.
Daca la primul era o tragedie ca nu a facut caca in fiecare zi/nu a papat spanac/nu a dormit la ora fixa/ nu a …. , la al doilea lucrurile nu mai sunt asa batute in cuie. Da, ma tin la amandoi de lucrurile importante cum e programul de masa si somn, dar parca imi iau si o marja de plus, minus 15 minute, ceea ce la Maria nu s-a intamplat in veci.
La Maria nu am acceptat pe nimeni dat cu parfum pe langa ea primele 6 luni, la Alexandru nu am mai impus nimanui treaba asta.
La Maria m-am dus la urgenta la prima lovitura la cap usoara. La Alexandru am stat acasa dese avea ditamai cucuiul in frunte (am preferat sa vorbesc doar cu medicul la telefon).
Relaxarea aceasta foarte putini parinti cu un copil o au. Pur si simplu nu ai cum sa simti lucrurile atat de relaxat. (Desi eu m-am considerat un parinte foarte relaxat la Maria, am simtit diferente cand a venit Alexandru).
Cred ca a avea mai mult de un copil (acolo unde se doreste si se poate) face foarte bine si parintilor, nu doar fratilor.
Tot pe acest subiect am mai scris despre Viata cu 2 copii (partea frumoasa), Viata cu 2 copii (partea grea) dar si cum sa te organizezi cu doi copii sau cum sa iti faci meniul usor.
Parinti de unul sau mai multi copii? La voi cum stau lucrurile?
Multa grija si iubire!
