‘Se pot îmbolnăvi copiii de la emoții?’. Este întrebarea pe care am pus-o în urmă cu doi ani, când refuzam să cred că există o legătură clară. Experimentasem un astfel episod minor la Achim, când avea 3 luni și când am plecat pentru 24 de ore la mare cu copiii mari și soțul în ideea de a le acorda timp doar lor.
După nici 12 ore ne-am întors acasă, pentru că Achim care era cu mama, refuza să mănânce și avea febră. În momentul în care l-am luat în brațe și l-am pus la sân, a mâncat, i-a trecut febra și a adormit liniștit. Sigur, că poți considera că este o coincidență fericită, dar oare chiar se pot îmbolnăvi copiii de la emoții?
Specialiștii au păreri împărțite despre îmbolnăvirea copiilor de la emoții
Chiar dacă fiecare copil este unic există anumite semne comune de suferință emoțională.Tulburările emoționale se pot manifesta adesea prin afecțiuni fizice, cum ar fi durerile de stomac, greață, dureri de cap, concentrare redusă la școală dar și retragerea din activitățile sociale.
Chiar și mici schimbări în starea de spirit sau în comportament copilului pot fi un indiciu că se întâmplă ceva mai grav.
Viața este imprevizibilă, dar anumite experiențe și evenimente sunt factori declanșatori obișnuiți ai tulburărilor emoționale în viața copiilor. Printre acestea se numără:
🌿Perioada examenelor
🌿Mutarea într-o clasă sau școală nouă
🌿După o perioadă de boală gravă (în viața copilului sau a cuiva drag)
🌿După moartea cuiva apropiat
🌿Alte evenimente emoționale
Atunci când simptomele fizice rămân prezente chiar și după ce a trecut un eveniment provocator din punct de vedere emoțional, acestea ar putea fi un semn că există ceva mai profund la mijloc. Poate sugera chiar necesitatea de a aborda orice problemă emoțională subiacentă cu un specialist.
🌿Unii copii sunt mai sensibili, unii mai puternici🌿
Toți copiii, oricât de puternici ar fi, trec în anumite situații prin perioade de stres emoțional.
Răspunsul natural al unui copil la stresul emoțional poate fi intens, reacția de ‘luptă, fugă sau îngheț’ intrând adesea în acțiune. După o astfel de situație, copiii pot deveni prea precauți cu privire la ceea ce îi înconjoară și, prin urmare, experiențele de zi cu zi le pot considera angoasante.
Deși suferința emoțională se poate manifesta prin simptome fizice (deși în multe cazuri, părinții sau chiar medicii nu leagă stresul emoțional de boala fizică!), în multe cazuri aceasta este adesea o luptă tăcută. Copiii și adolescenții pot să nu fie întotdeauna capabili să își articuleze frământările interioare în fața părinților săi sau în fața adulților în care au cea mai mare încredere.
Lipsiți de un sentiment de siguranță sau de confort, copiii simt să se retragă din situațiile sociale de acasă, de la școală și/sau de la prieteni.
Copiii de vârstă mică se întorc adesea la tipare de comportament familiare, cum ar fi să își sugă degetul, să se joacă obsesiv cu șuvițele de păr, să își roadă unghiile, să meargă la grădiniță/școală cu plușul/păturica de confort, să facă mizerie în jurul lor.
Pe măsură ce copiii se dezvoltă, poate fi dificil pentru părinți să sesizeze diferența dintre comportamentul tipic al unei noi etape de creștere/perioada adolescenței și semnele reale de suferință emoțională. Schimbările de dispoziție sau schimbările regulate de atitudine ar putea indica mai mult decât simple ‘dureri de creștere’, așa că este esențial să fiți atenți și să vă cunoașteți foarte bine copilul. Comunicarea cu aceștia este baza!
Câteodată se întâmplă ca familia sau prietenii să nu sesizeze imediat semnele unei schimbări de atitudine, dar, în timp, mici schimbări, cum ar fi lipsa de onestitate, comportamentul agresiv față de ceilalți, momente de singurătate/depresie, pot deveni din ce în ce mai evidente, chiar și la copiii mici.
Se pot îmbolnăvi copiii de la emoții? Da. Unii mai ușor, unii mai grav. Datoria noastră este să le fim aproape și să identificăm din timp ce nevoi au.
Viața e o bucurie!
Ana Maria
