Cand am inceput scoala aveam 6 ani 5 luni. Invatatoarea mea avea 18 ani si faceam parte din prima ei clasa.
O gaseam frumoasa si gingasa si se numea Nadia Rusu. Stiu ca de cate ori stateam apropiata de ea, imi placea cum mirosea.
Era foarta blanda cu noi copiii si zambea frumos mereu.
Imi placea tare mult de ea.
Nu am avut acelasi noroc cand am trecut clasa a cincea. Am avut o diriginta blonda, la vreo 40 de ani, rece si distanta. Era profesoara de biologie si oricat am incercat sa invat la materia ei, la ora de dirigentie avea ‘grija sa imi transmita ca nu voi face mare lucru in aceasta viata’ pentru ca nota 8 e o nota proasta si doar copiii de 10 vor ajunge sa aiba succes.
Plasa mea de siguranta a fost mama care mi-a dat mereu increderea de care aveam nevoie.
Stau si ma intreb cum ar fi fost daca aveam aceeasi presiune si din partea lor….
Zilele trecute m-am vazut cu o prietena. Are gemeni, fata si baiat si sunt clasa a doua, la o scoala de stat din Bucuresti, considerata ‘foarte buna’.
Cand am intrebat-o cum este invatatoarea, ea mi-a raspuns ca este foarte incantata de ea pentru ca ‘ii struneste’ bine pe toti copiii, fiind 30 de copii intr-o clasa si ‘altfel’ nici nu se putea.
Nu imi aduc aminte ca noi sa fi fost struniti, desi si noi eram in scoala generala tot 30 de copii intr-o clasa.
Nu stiu de unde vine nevoia aceasta a parintilor de a le fi struniti copiii. Nu stiu daca si ei au trecut prin situatii similare si cred ca nu exista alte variante.
Nu stiu nici ce inseamna o ‘scoala buna’ atunci cand parintii alearga dupa una.
Ce stiu este ca imi doresc o scoala in care copiii mei sa se simta in siguranta, sa mearga de placere si sa isi admire invatoarea sau invatatorul.
Nu cred in invatatul de frica!
Cred ca invatatul de frica te transfoma intr-un copil nefericit si intr-un adult competitiv gresit.
Frica este buna DOAR cand iti activeaza sistemul de aparare intr-o situatie ce tine de siguranta. In rest, frica blocheaza deciziile si actiunile pe care le facem. Din frica luam decizii pripite, pe care de fapt nu ni le dorim si pe care ajungem mai tarziu sa le numim greseli.
De ce le este frica unora dintre copii?
1. De pedespse (de tot felul)
Copiii prind frica pedepselor si atunci invata de frica unei note mici si de a nu fi pedepsiti (indiferent cum).
2. De teama de a-si dezamagi parintii
Nu toti parintii isi pedepsesc copiii. Unii pur si simplu transmit o dezamagire fata de alegerile copiilor sai.
3. Ca nu se vor simti acceptati de parinti si nici de profesori
Exista profesori ce pun o mare presiune pe notele copiilor, gandindu-se ca daca clasa lui va fi cea mai buna, acest lucru va spune despre el ca este un profesor ‘bun si cautat’. Profesorii obisnuiesc sa marginalizeze un copil slab la invatatura, pentru ca ‘ii face clasa de rusine’. Iar parintele foloseste aceeasi ‘rusine’ si acasa cu copilul.
Obsesia parintilor pentru note este transmisa copiilor. Acestia nu vor mai invata de placere, ci pentru a avea cea mai buna nota. Genul acesta de invatare devine automatizat, fara logica dar si cu rezultate pe termen scurt (cati adolescenti stiti ca au terminat facultati cu nota 10 si lucreaza ca vanzatori in magazine?).
Nota 10, luata de frica, duce la o falsa idee a succesului. Unui copil de nota 10 (luata din frica si nu de drag) ii va lipsi curajul de a lupta in viata. Cei mai multi sunt angajati mediocri si le lipseste increderea in ei.
Copiii care invata de placere, placere insuflata de un profesor bun ce inspira respect si admiratie, si nu ‘struneste’ elevii, este un profesor ce va avea elevii cu note diferite intr-o clasa. Nu toti sunt buni la toate materiile!
Un profesor bun ii va da voie copilului sa se concentreze pe materiile care ii fac placere si unde are talent, iar la celelalte poate sa nu fie de 10, pentru ca nu sunt de interesul lui.
Un profesor bun va colabora cu parintele in aceeasi directie, pentru binele copilului, nu pentru prestigiul clasei sau al scolii!
Important este fiecare elev in parte, nu diplomele sau statistica de la sfarsitul anului a mediei pe scoala.
Fiecare copil este unic si fiecare merita apreciat pentru ce talent are. Cand un copil se concetreaza sa ia nota maxima la toate materiile, acesta nu va putea performa la cea la care are cu adevarat talent. Nu are timp.
Succesul NU sta in note! Succesul sta in increderea de a face ORICE iti propui!
Astept povesti despre cum au fost educatoarele voastre si ce impact emotional au avut asupra voastra.
Multa grija si iubire!
Credit Photo: Alina Dobrovolschi Photography
