Acum 2 ani ma pregateam intens de venirea Craciunului si de 3 saptamani de relaxare (atat avea sotul concediu) inainte de venirea Mariei. Ca de obicei, planul facut cu practica nu se pupa!
Seara, obositi dupa o zi in care viitorul tatic a ansamblat patutul si mobila celei mici, iar eu calcasem hainutele minunatiei, ne-am asezat comod la un episod Dr. House (o fi vreun semn?) Pe la 10 seara, simt ca ma ud. Ma ridic usor, urc scarile casei si merg la baie. Al meu impacientat nevoie mare, dupa mine: Ce ai? S-a intamplat ceva? Esti bine? Eu intru calma in baie (cu dorinta de a nu fi vreo pata de sange) strigandu-i: Suna doctorul! Ma linistesc cand observ ca mi se rupsese apa, desi aveam doar 35 de saptamani si 3 zile.
Sotul urla: nu raspunde medicul! Eu: sun-o pe sotie (fiind prietena cu noi, norocul nostru). Si stau si stau, al meu tipa ce tot fac la baie?! Eu asteptam sa curga apa ca nu se oprea si nu ma puteam imbraca. Ies intr-un final foarte calma si ii zic: stai linistit, la cursuri au spus ca am timp si de dus.
Ma apuc sa fac bagajele, sa iau dosarul cu toate analizele si ma imbrac. In drum spre spital, contractii! Ma suna sotia medicului, ca el e deja la spital si ma asteapta, tipand la mine sa nu care cumva sa imping!
La 11 seara ajungem la spital, ma iau direct medicii la camera de garda, ma controleaza si decid: sus la sala de operatii. La 23.38 a venit minunea mea de fata, care a tipat din toti plamanii! Sanatoasa si frumoasa!
De atunci, viata noastra s-a schimbat intr-un mod in care nimeni, niciodata, cu nici un cuvant nu ar fi fost in stare sa imi explice cat de frumoasa va fi si mai ales ca vom simti cu adevarat ce inseamna iubirea neconditionata!
Minunea noastra, te iubim nemarginit si iti multumim ca ne-ai ales sa-ti fim parinti! La multi ani minunati!
PS: aia cu semnul de la Dr. House se pupa si cu seringa aleasa la mot de pe tavita
