Ei da, am trait sa o vad si pe asta. Stiu ca mama mea este o femeie curajoasa si singura pe care am avut-o drept model toata viata, dar si pe mine m-a surprins.
Inca de mica o vedeam cea mai frumoasa femeie din lume si mereu ma intrebam de ce nu am iesit si eu la fel de frumoasa ca ea.
Mama a fost si este o femeie modesta, mandra de originea ei simpla de fata de la tara venita la oras, dar cu o bunatate pe care nu o mai gasesti niciunde.
Dumnezeu a incercat-o cu multe dar niciodata nu a renuntat la drumul ei si mereu a fost un exemplu de altruism si blandete pentru cei din jur.
A inceput sa scrie inca din scoala generala cand publica in revista scolii povesti si poezii pentru care a primit cateva premii pe tara. Desi nu a avut sprijinul bunicii in aceasta directie, ea nu a incetat sa scrie niciodata mai ales pentru sufletul ei.
A reusit sa publice o carte de versuri religioase in 1998 ‘Misionar printre ispite’ si desi eram mica, imi aduc aminte si acum ziua lansarii ei la Libraria Eminescu de pe bdul Regina Elisabeta. Eram asa de mandra de ea si de fericita.
Inainte de carte, in 1993 mama si-a indreptat atentia si spre pictura. Cel mai des picteaza icoane pe sticla, panza sau lemn dar si ce ii mai cer copiii. Tabloul meu cel mai de pret din casa, este facut de mama pe panza, acum 2 ani.
In tot acest timp a pictat biserici si a restaurat icoane vechi. Aici nu ma aseman deloc cu ea, caci nu am nici un talent la desen.
De cand a inceput sa scrie pentru blogul meu din rolul de bunica, mama a intinerit. Intr-o zi mai in gluma mai in serios am vorbit de ideea de a avea blogul ei, unde sa scrie tot ce ii doreste inima.
Astfel ca de cateva saptamani a lucrat la articole in care sa isi puna sufletul.
O bucatica din sufletul ei il gasiti pe IzaStoica.ro sau pe pagina ei de facebook Iza Stoica.
Bubu va asteapta cu drag in casa inimii ei. Va scrie despre Dumnezeu, viata de bunica dar si alte lucruri ce le traieste.
Multa grija si iubire!
