Mie mi-a placut la scoala. Nu stiu cum au fost alti copii sau poate am fost eu norocoasa, dar am avut parte de educatori si profesori buni si unii dintre cei mai simpatici colegi, cu unii inca tin legatura.
Am avut si ‘frunze uscate’ printre profesori dar nu erau regula, astfel ca incercam sa trec cu bine de ora lor.
Mi-a placut foarte mult istoria si in scoala generala eram sigura ca voi deveni avocata. Nu am ales acel drum, desi spun cei din jur ca mi s-ar fi potrivit acea meserie, deoarece mi-am dat seama ca viata e cam scurta si vreau sa traiesc diverse experiente inca de tanara. Asa ca asta am si facut: am trait din plin si am schimbat locuri de munca.
Mi-a mai placut mult ora de literatura si adoram sa citesc cam orice prindeam, preferate fiind piesele de teatru. Dupa o carte citita visam mult cu ochii deschisi.
Ca orice copil am avut si ore la care imi lipsea si talentul si dorinta de a face. Acelea erau orele de lucru manual! Ma plictisea teribil orice insemna taiat, lipit, cusut si erau niste chestii oribile dupa ce le terminam.
Am facut semne de carte pentru mama, felicitari, broderii si margele pe care nu cred ca ar fi fost cineva capabil sa le pastreze.
Pentru copiii mei sunt in stare de orice…..dar vai, nu de lucrul manual.
Stiu ca se poarta mult lucrurile facute de mama si copil, dibuite cu grija si manutele lor, cam cu orice ocazie, dar eu le evit daca pot.
Si ai mei cer sa taie, sa lipeasca si sa creeze diverse iar eu ii incurajez cu cele 2 maini stangi pe care le am.
Ma bucur ca au foarte multe activitati de genul acesta la gradinita, astfel ca acasa le cer rar.
Si le fac cand le cer, desi pentru mine e tortura pura. De Craciun am impachetat cadourile pentru rude impreuna cu ei si m-am bucurat sincer de fericirea lor, chiar daca au iesit niste cadouri uratele, asta nu a contat.
Mama avea o rabdare de fier cu mine si activitatile pe care le aveam de facut pentru scoala si culmea ii ieseau atat de frumos.
Eu cred ca trebuie sa ai si talent pentru unele, altfel sunt doar asa….sa fie facute.
Asa cum sunt cartile de colorat pentru adulti ca forma de relaxare. Mi-am luat si eu acum 6 ani. Dupa primul desen (neterminat) am zis ca astea sunt carti de cum sa te stresezi ca adult. Clar, nu sunt pentru mine!
Pentru copiii mei am devenit cofetar, caci inainte nu gateam nimic din ce gatesc acum dulce.
Pentru copiii mei am devenit erou, caci la mine alearga ori de cate ori au o problema.
Pentru copiii mei am devenit povestitor, caci sunt fascinati de povestile pe care le spun in fiecare seara.
Facem orice pentru copiii nostri? Ce ati devenit pentru copiii vostri? Voua ce va este cel mai greu?
Multa grija si iubire!
