La 30 de ani sarbatoream cu prietenele noua etapa din viata mea.
Nu am fost niciodata genul careia sa ii fie frica de cei 30 de ani, din contra toata ziua am vrut sa strig de fericire ca eu faceam 30 de ani. Nu stiam atunci ca acela va fi anul in care imi voi intalni sotul, iubitul, cel mai bun prieten si omul langa care imi voi dori sa imbatranesc.
Dar simteam ca 30 de ani imi va aduce si mai multa fericire decat ce traisem pana atunci.
Asta scriam pe facebook de ziua mea:
La 31 de ani am sarbatorit in doi cu viitorul meu sot, desi atunci nu stiam asta, la Breaza intr-o locatie tare frumoasa, unde abia astept sa mergem si cu copiii intr-o zi.
Am fost doar noi doi si 3 zile parca au fost prea scurte sa ne bucuram unul de altul.
La 32 de ani am sarbatorit prima oara ca mama. Maria era cu noi si parca viata nu fusese niciodata mai frumoasa. Ce stiam eu?
La 33 de ani il asteptam si pe Alexandru care se cuibarea in burtica mea. Maria era mai mare iar noi fericiti de ce urma sa vina.
La 34 de ani eram 4 in familie, gandindu-ne ca suntem completi, fara sa banuim ca nu e deloc asa.
La 35 de ani sotul mi-a facut o surpriza, cand nu credeam ca mai are cu se ma suprinda si am zburat la Oradea pentru un cadou mult asteptat.
Azi fac 36 de ani. Am o burtica mare si il asteptam pe bebe 3. Abia acum simt ca suntem completi si ca familia este toata. Am sarbatorit in familie, unde ma simt cea mai fericita.
Imi ador sotul ca acum 5 ani si cand ma uit la cate am facut dupa 30 de ani, parca nu imi vine a crede.
30? Nu mi-a fost frica de ei niciodata si am stiut eu de ce sa ii imbratisez cu atata drag.
Varsta e doar un numar. Nimic nu trebuie sa va sperie din viata aceasta!
Viata merita traita, savurata, imbratisata si dorita pentru tot ce are de oferit.
E prea scurta pentru regrete, lacrimi si durere.
Daca imi doresc ceva? Sanatate! Sanatate pentru noi si copiii nostri dar si pentru toti oamenii de pe planeta. Daca o avem pe asta, putem muta muntii!
Azi …. 36 de ani atat de frumosi ca ai mei copii!
Multa grija si iubire!
