M-am trezit dimineata si m-am dus buimaca la baie sa ma spal pe dinti.
Nu intru bine ca pasesc pe rochia purtata de ieri de Maria prin casa. Din cos stateau sa cada pantalonii lui Alexandru purtati la gradinita si tricoul meu.
Ma duc la Achim in camera si langa pat sunt 2 body-uri de care l-am schimbat in timpul noptii.
Pe scaun sunt si 3 camasi purtate de sot saptamana trecuta impreuna cu blugii.
Imi venea sa urlu. Nu e o exceptie. E o regula deja si se pare ca oricat as spala nuuu reusesc sa golesc cosul de rufe.
Parca e zona crepusculara: doar ca in loc sa dispara lucruri, ele apar si se inmultesc. Si cand se inmultesc nu sunt doar in cos ci si pe langa si cateodata si prin camere pana ajung sa le pun la cos. Sosete, pantaloni, rochii in miniatura, camasute de barbatel pentru Alexandru si mai sunt si hainele mele… sunt mereu acolo si nu vor sa plece!
Spal zilnic! Cateodata si 2 masini de rufe si totusi nu se termina niciodata.
Zilnic ajung rufe in cos si simt ca sunt de o vesnicie acolo.
Daca fac ‘greva’ si refuz sa spal intr-o zi a doua zi imi pun mana in cap.
Nu am mai vazut cosul de rufe gol de dinainte sa ma marit.
Atunci aveam grija doar de mine. Apoi a venit sotul si de la an la an, in ultimii 5 ani, cate un copil.
Daca acum nu fac fata, ma intreb cand vor creste ce vom face…
Solutii aveti?
Am doar un vis: sa vad o data cosul de rufe gol!
Multa grija si iubire!
