Pana sa fiu mama credeam ca viata cu un copil nu poate fi atat de diferita fata de ce traiai pana atunci.
Cand a venit Maria am reusit sa ne facem programul dupa ea dar cumva reuseam sa facem si ce ne doream pentru noi.
Apoi a venit Alexandru si lucrurile nu s-au schimbat foarte mult.
Pana cand…. odata cu Achim dar si gradinita celor mari, lucrurile au deviat mult.
Cand pleci la piata cu copiii si ajungi la spital!
Ieri am plecat de dimineata cu Maria si Alexandru la piata. Aveam o lista lunga de cumparaturi de facut si multe opriri pe drum.
Nu plecam bine de acasa ca Alexandru incepe sa tipe in spate ca il doare urechea.
De mai bine de o saptamana cei doi tusesc dar fara sa aiba alte semne sau simptome.
Cand mi-a spus ca il doare urechea l-am intrebat de cateva ori daca vrea la Plusica sau daca mergem acasa. Mi-a spus scurt Plusica.
Alexandru nu obisnuieste sa planga fara motiv asa ca l-am sunat pe sot sa ii spun ca mergem la spital la camera de garda.
Am ajuns cu ei destul de repede, fiind duminica.
Dupa un control rapid am aflat ca amandoi au rosu in gat iar Alexandru avand o sensibilitate la urechea dreapta, a simtit durere si acolo.
Am plecat dupa o ora si jumatate iar pe drum au adormit. Cum nu stiam daca reusesc sa ii pun in pat fara sa ii trezesc am preferat sa ma mai plimb cu masina.
3 ore mai tarziu de cand am plecat de acasa, ne-am intors cu mainile goale desi frigiderul striga ca e gol. A plecat sotul rapid la cumparaturi cat noi am ramas acasa toti.
Nu e prima oara cand plecam spre o locatie si ajungem in alta.
Ieri sotul avea de lucru dar nu a mai putut face nimic. Eu am zis ca voi gati si nu am reusit sa fac nimic.
Ce mai conteaza planurile cand ele nu se pupa cu realitatea de la noi?
Voi reusiti sa va faceti planuri si sa va tineti de ele?
Multa grija si iubire!
