Ieri a fost prima zi cu toti 3 singura cuc. Mama e plecat prin Neamt in vacanta, sotul pregateste o sedinta de cateva zile bune si eu ma lupt cu mamiceala.. De fapt cu unul singur care imi scoate peri albi cat 10 la un loc. Faptasul? Bebe Achim! E in vreo greva de ceva ca refuza lapte de oriunde de cateva zile. Masa lui e o lupta care pe care si de obicei eu ies epuizata si el urland din toti rarunchii de foame. Nimeni nu e fericit. Va spun, avem pozitii care de care mai ciudate doar, doar o manca copilul. Mai am putin si il pun in cap..pe el sau pe mine. Ieri am cedat nervos dupa 4 ore de astfel de lupte si mi-am sunat sotul. Sotul aflat in sedinta ma intreaba daca e urgent ca nu poate vorbi… prost moment. Si incep: Nuu pot sa il hranesc pe fii-tu cu nimic! Instant mi-au dat lacrimile si am inceput sa plang. Maria m-a vazut si a venit la mine sa ma ia in brate, soptindu-mi usor: ‘Nu mai plange, mami. Sunt aici.’ Ta-su ‘si-a bagat picioarele’ in sedinta (stie ca daca sotia plange chiar e grava treaba, pentru ca plang rar si atunci cand nu mai pot). Si a stat cu mine in telefon sa ma calmeze. Mi-am varsat oful si am inchis cu speranta ca nu voi mai ceda pana diseara. Sunt mama si trebuie sa pot, mi-am zis. Cine m-a pus sa am 3? Na, sa ii cresc acum!
M-am uitat lung la Maria care inca ma mangaia si la Alexandru care se uita intrebator. Amandoi au fost asa de cuminti de dimineata. S-au jucat singuri doar sa ma lase sa fug cu Achim in camera sa ii dau cand de papa cand sa il pun la somn. E da, au tipat de 2 ori si ei ca s-au ciondanit. Dar o nimica toata pe langa grozavia de frate-sau. Dupa ce m-am calmat la telefon le-am spus celor mari ca le pun masa dar ca trebuie sa pape singuri caci eu voi incerca iar sa ii dau lapte lui Achim. S-au asezat unul langa altul si au papat ciorbita cu lingurita mica fiecare din bolul sau. Apoi felul doi (adica niste salata de vinete si niste camembert cu nuci) le am mancat impreuna. La ora 13.00 am fugit toti in pat si ei au fost dusi de somn. Eu am ras o ciocolata de nervi, ca pentru un pahar de vin sau bere era cam devreme. Am o regula clara, in zilele negre am voie alcool, dar dupa ora 17.00. Si cand spun ca beau nu va imaginati ca beau mai mult de doua guri. Dar suficient cat neuronii mei sa se relaxeze. Si da, se intampla rar. Slava Domnului ca in rest nu e asa. Pe la 3 m-a sunat mama sa imi povesteasca ce frumos e pe Ceahlau si ce inghetata de trandfiri a mancat si ca trebuie sa merg si eu. Eu visez sa fug de acasa macar pana la magazin cand soseste sotul. Sa ma uite Dzeu la raionul de creme, citind etichete. Macar atat! Si ea imi vorbea de vacanta… pfiu, cand oi mai pupa eu una.
Nu, nu e asa mereu. Dar si cand e, sa te tii!
PS: azi a fost mai bine 😊
Multa grija si iubire!
