La primul botez la Maria am organizat totul de cand era in burtica. Cand aveam 6 luni de sarcina semnasem contractul pentru locatie si tot atunci am fost la degustari de torturi.
La Alexandru am ales totul in ultima luna de sarcina si a mers minunat.
Acum m-am relaxat asa de mult ca nascusem si eu tot nu stiam unde fac botezul.
Am ales totul pe ultima suta de metri, adica cu nici 2 luni inainte de a avea loc.
Proasta decizie din anumite puncte de vedere…
Partile grele?
Dimineata a inceput in forta cu doamna care trebuia sa ma machieze care a intarziat pana nu a mai venit… si uite asa, m-am machiat singurica.
Fratele meu mijlociu care plecase sa imi cumpere flori pentru casa, m-a sunat ca ajunsese la spital. I se facuse rau de la caldura, fix cu 2 ore inainte de biserica. A ajuns si el aproape de sfarsit.
Cu 3 zile inainte de botez a inceput sa curga cu telefoane ca oamenii nu mai ajung.
In biserica am uitar coronitele dim flori naturale pentru mine si Maria.
La restaurant cand am ajuns sa fac apoplexie cand am vazut candy bar-ul. Ceva extrem de urat, la care nu am facut nici poze.
Partile bune?
Achim a fost un deliciu de copil. A stat treaz toata slujba, foarte curios si cuminte in brate la nasi. A smiorcait de 2 ori cand l-au bagat in apa, apoi s-a linstit imediat si a ras cat a fost imbracat.
A dormit muult si bine….acasa. Pentru ca am ales o locatie la 5 minute de casa, eu am facut fix 3 drumuri dus si intors cu el. L-am dus acasa la fiecare somn. In primul rand pentru ca muzica era destul de tare pentru el, au fost multi copii si s-au jucat chiuind mult si a fost si foarte cald pana pe seara cand a tunat si fulgerat foarte frumos cerul, fara sa vina ploaia.
La orice eveniment cel mai frumos lucru care se intampla e intalnirea cu oamenii dragi.
Oamenii cu care nu reusesti sa te vezi asa de des, pentru ca nu apuci.
Oamenii iti sunt langa inima, chiar daca intervine distanta.
Oamenii care sunt prezenti de drag, orice ar fi.
Le multumesc acestor oameni ca si-au rupt din timpul lor sa ajunga la al treilea bebelus al familiei Ivan. Nu e lucru mic.
Le multumesc nasilor nostri care sunt Darul lui Dumnezeu pentru familia noastra.
Zilele acestea ar fi fost si mai grele daca nu ii aveam aproape si pe vecinii nostri Andreea si Madalin. Ne-au ajutat mai mult decat stiu ei si pentru asta le suntem recunoscatori.
Povesti cu botezuri de pomina aveti? Sau doar mie ‘mi se intampla toate’ 😂
Photo credit: minunata Alina Dobro Photography
Multa grija si iubire!
