Se trezeste dimineata, de cele mai multe ori inaintea tuturor, desi adoarme dupa ce toata casa doarme.
Isi face cafeaua si abia daca apuca sa ia 2 inghituri in timp ce prepara mic dejunuri si pachetele pentru cei mici.
Apoi merge sa trezeasca copiii pentru gradinita sau scoala. Trage de ei si ei nu misca un deget. Hai la spalat, hai la imbracat, hai la mancat rapid de orice..
Copiii stau in bucatarie si fac nazuri: ‘eu voiam altceva sa mananc’. Altul varsa laptele care se scurge pe toata masa. Mama se uita si nu reuseste sa opreasca raul care se imprastie prea repede.
Ofteaza si se apuca sa stranga.
Tatal vine si el chiaun si cere o cafea.
Mama i-o da. Tatal se imbraca frumos si in cele mai multe cazuri pleaca la birou, singur.
Mama isi trage rapid ceva pe ea, cateodata reuseste sa se uite in oglinda, ia copiii de mana si iese rapid pe usa. Pe unul il lasa la gradinita, pe celalat la scoala.
Fuge la cumparaturi si ajunge intr-o alergatura acasa. Baga la spalat, da cu aspiratorul si are si o cratita pe foc.
Pana la pranz e deja epuizata.
Pe cel de gradinita ar vrea sa il ia acasa la pranz. Micutul e obosit si face un tantrum fix la iesirea din clasa. Tipa, se tavaleste pe jos, mama il priveste neputincioasa. Ar vrea si ea sa faca la fel, dar ea e mare si nu poate.
Se abtine cu greu sa nu urle la el si in final reuseste sa il ‘care’ mai mult pana acasa.
Cel mic iar urla in timp ce rastoarna ciorba.
Mama se uita si stie din carti ca sigur copilul are nevoie de atentie si iubire, dar ea nu mai are resurse sa se ocupe de el. Il priveste si incepe sa tipe. Copilul plange si el.
Nu e o zi buna, dar poate maine va fi mai bine. Poate maine chiar va reusi sa faca ce scrie in cartile pe care le citeste. Azi nu a putut.
Isi sterge lacrimile care i-au napadit obrajii, il ia in brate pe cel mic si il baga la somn.
Langa el, il priveste si ii multumeste in gand cerului ca i l-a trimis. Tot in gand ii cere iertare celui mic. O va face si cand se va trezi. Daca nu uita..
Pana sa se treazeasca ea intinde rufele, calca si 3 camasi si reuseste sa faca cateva clatite.
Dupa masa fuge cu cel mic sa ii ia fratele de la scoala. Merge cu ei direct in parc. Celui mare i-a facut un sandvis de acasa pe care il mananca rapid.
In parc fiecare cu jocul lui. Mama se odihneste pe o banca si priveste in gol. Asta e viata ei, zi de zi. Atat face.
Ii priveste si zambeste. Ei merita tot.
Se priveste si se intristeaza. Cine mai e ea?
Seara vine si sotul obosit. Mama le pune la toti cina, pentru care in putine zile primeste cate un ‘Multumesc’.
Reuseste sa le faca baie si sa ii puna la somn.
E 10 seara. Si ea e epuizata. Nimeni nu are timp sa o vada si sa o ia in brate.
Sotul se uita la un film, abstent de el si viata ce il inconjoara.
Ea zambeste din nou. E al ei. Ce mai conteaza ca nu e ca in filme?
Mamele sunt EE: Extraordinare si Epuizate!
Nota: pentru cei care ma citesc prima oara: Nu e povestea mea! Dar e povestea multor mame..
Multa grija si iubire!
