Saptamana aceasta e ultima in care Bubu (mama mea) mai sta la noi pentru multa vreme. Asa ca am sperat ca voi rezolva o multime de lucruri pe care le aveam pe lista de multa vreme.
Dar cand ne iese vreodata chiar tot ce ne dorim?
O saptamana de viata cu noi 😊
Luni
A fost liniste, pace si nu prevedeam ce ma asteapta.
Am anuntat organizatorii de la Webstock ca voi lipsi anul acesta, dorind sa ii fac sotului o bucurie si sa merg la Sinaia vineri, unde lansa un nou produs.
Marti
Dimineata am fost la seminarul Uraniei Cremene.
Apoi am fost la Centrul de Siguranta Auto Copii unde un specialist a probat mai multe scaune auto pentru Maria si Alexandru. Am ales 2 scaune noi, sigure si ce au trecut toate testele de siguranta. Va scriu curand detalii despre ele.
Sotul a plecat la Sinaia iar eu am luat copiii de la gradinita.
Seara am citit multe povesti cu cei 3 langa mine. Achim tragea de carti pentru ca voia sa le guste, iar Maria si Alexandru m-au ajutat sa dau paginile. Mama ne-a ajutat cu cina.
A fost o seara frumoasa, petrecuta in pace si liniste. M-am culcat odata cu ei, caci picam de oboseala.
Miercuri
Dimineata am fost la gradinita cu mama si Achim la Ziua Bunicilor, unde s-a distrat cu cei mari facand tot felul de activitati.
Dupa pranz am ajuns la Scutecila sa vad ce hainute de toamna sa aleg pentru copii si sa imi fac lista.
Am trecut pe la Bebe Tei sa cumpar ce am nevoie pentru o luna pentru copii si bebelus.
Am alergat la gradinita unde a avut loc prima sedinta cu parintii din acest an.
Maria si Alexandru nu au vrut sa stea cu colegii, asa ca mi-am petrecut sedinta alergand intre copii si ascultat ce se mai intampla la clasa Mariei.
Am plecat prima, inainte de a se termina sedinta, deoarece ai mei facusera o ‘baie’ in lacul din curte si fiind seara era deja frig.
Am ajuns acasa cu 2 copii ce urlau de oboseala. Alexandru facuse si ceva febra asa ca era si mai irascibil.
In timp ce il adormeam pe Achim, Alexandru ne-a intrerupt de vreo 2 ori (doar o mama de bebelusi stie ce inseamna asta. Nu mai vorbesc de faptul ca eram nedormita de cateva nopti). Apoi am incercat sa ii adorm eu, pentru ca nu voiau cu mama.
Dupa alte tipete si plansete (ale lor), am izbucnit si eu de oboseala. Si Maria si Alexandru s-au oprit din tipat, ‘privindu-ma acuzator’. M-am oprit si eu, cu lacrimi in ochi, cerandu-mi iertare si rugandu-i sa ma ierte.
Copiii ne iarta cel mai usor atunci cand gresim. Sunt asa un bun exemplu de cum ar trebui sa ii iertam si noi.
Noaptea a fost grea. Pe langa sentimentele de vinovatie care ma mancau bucatica cu bucatica, a mai venit si oboseala de a il urmari pe Alexandru daca mai face febra. Si a tot facut.
Joi
Am dus-o rapid pe Maria la gradinita si am alergat intr-un suflet acasa sa stau cu baiatul meu cu ochi albastri ce facea febra de peste 39 la fiecare 2 ore.
L-a vazut pediatra pe seara si a dat verdictul: herpangina.
In gurita avea cateva afte urate.
Toata ziua am petrecut-o in baie cu el. Cum crestea cum umpleam de un sfert cada cu spuma. Stateam pe scarita langa cada si ne jucam pana ii scadea febra. Si am facut asta cam de 4 ori. Dupa-masa am fugit la mall sa iau un cadou pentru colegul Mariei la al carui zi de nastere avea sa mearga a doua zi si am luat-o de la gradi.
Seara am citit povesti si ne-am pupacit mult.
Vineri
Am dus-o pe Maria la gradinita trista ca urma sa nu mai merg la Sinaia la sot.
Cand m-am intors de la gradi, mama m-a convins ca ea e ok singura cu baietii si ca stie ce sa faca cu Alexandru, dar sa nu renunt.
Iata cum m-am machiat in baie cu Alexandru in cada, facand baie sa ii scada febra. La plecare l-am pupacit mult iar el mi-a zis ‘Mami, sa il pupi pe tati si pentru noi!’.
Am fugit la Sinaia pe o vreme cu ploaie, fix ca Ana lu’ Manole. Nu va mai spun ca era sa imi acvaplaneze masina langa Campina, unde de pe banda din dreapta m-am trezit cu un val de apa de nu am mai vazut nimic.
Pe langa oboseala imi era si rau de la o durere de cap crunta. Dar ce mai conta? Fara sotului de a ma vedea acolo merita tot.
Cand am ajuns si imi cautam loc de parcare primul om care era pe trotuar era fix sotul meu care cand mi-a vazut masina a facut niste ochii mari. Nu am putut opri in mijlocul strazii si i-am facut cu mana. A venit dupa mine si m-a imbratisat tare.
Nu am cuvinte sa va descriu bucuria de a ma vedea acolo. Isi dorea dar stiind ‘situatia’ de acasa si Webstockul meu nu indraznea sa creada ca as putea sa ajung.
Unul dintre colegii lui mi-a spus asa, inainte sa plec ‘Cand apari tu, pentru Alex e ca si cum apare soarele. Se relaxeaza si e tot un zambet’.
Yep, si inca dupa 5 ani. A meritat cu siguranta toata oboseala sa fiu Soarele lui.
Am fost fericita tare si sa ma vad cu multi oameni dragi cu care am lucrat inainte de copii dar, sa ma vad si cu cititoare care au fost surprinse tare sa ma vada acolo.
O nebunie de zi cu emotii si bucurii.
Am ajuns la 5 seara acasa. Mama mi-a spus asa: ‘Nu am mai vazut copil mai cuminte bolnav. A papat tot, a dormit si doar cand te-am sunat la pranz pentru a vorbi cu el sa isi ia medicamentele a fost un moment mai greu. In rest, e o minune de copil!’.
Pentru ca stiam ca ajung tarziu iar Maria avea o petrecere in afara gradinitei pe seara, am vorbit cu o alta mamica de 3 cu o masina de 7 locuri sa o ia ea. M-am asigurat ca avea un scaun de masina in plus (obsesia mea) si ca mamica cu care se intorcea (vecina cu mine) avea si ea scaun.
Seara i-am cantat lui Achim de ziua lui (eu, Alexandru si Bubu).
Maria a ajuns seara la 9!!! Cel mai tarziu pentru ea. E de scris in calendar dar a fost super fericita de asa independenta.
Am adormit toti 3 foarte repede. Bubu doarme de la 8 cu Achim. La 12 noaptea am facut schimb.
Dimineata ne-am trezit toti veseli. Sunt asa frumoase diminetile cand suntem toti. Tati a venit azi la pranz acasa. In sfarsit, e toata familia reunita.
Sa scriu articolul acesta a fost un exercitiu bun de memorie mai ales cand de obicei uit si ce mananc cu o zi inainte.
A fost o saptamana cu de toate, unde am alergat muult. Sunt obosita dar fericita pentru cate am facut.
Nu am reusit sa scriu prea mult saptamana asta (de fapt, mai toate articolele au fost repostari) dar asta se intampla cand ai 3 copii si multe lucruri de facut.
Fac si ce pot si mai las si pe saptamana viitoare. Nu?
Multa grija si iubire!
