Nervii, mama lor de nervi. Cine i-o fi inventat?
Nu cred sa existe vreun parinte care se trezeste dimineata si isi spune ‘Azi am de gand sa tip la copilul meu…chiar de cateva ori..’
Cred ca mai degraba toti ne trezim si ne spunem printre dinti ‘La naiba, azi sa nu te prind ca tipi’.
Si nu se face bine dimineata ca tu nu ai dormit bine, copilul ti-a varsat cafeaua in alergatura lui, tipa ca nu vrea sosete verzi ci albastre, urla ca nu isi gaseste geaca, tu alergi sa te imbraci si habar nu ai ce ai pus pe tine. E haos. Cam toate diminetile sunt asa.
Daca inca ‘stai’ (ce imi place cuvantul asta ‘stai’, cine Doamne iarta-ma sta?) acasa cu copilul nici diminetile tale nu sunt mai usoare.
Sigur ai trezirea devreme, caci bebelusii nu stiu ca parintilor le place sa mai doarma un pic si ‘stiu’ ca dimineata e pentru joaca si distractie.
Asa ca tu, abia dormita (daca ai apucat si celui mic nu ii iese vreun dinte sau nu e la vreun puseu), cu ochii semi deschisi, dar ‘inca’ cu un zambet pe fata, caci nu ai cum sa nu ii rezisti, incerci sa iti faci cafeaua.
Cafeaua care rar este bauta dimineata, mai degraba pe la pranz, rece si zoioasa.
Pe la pranz ai deja parul pe bigudiuri.
Bebe nu vrea sa pape cel un pic mai mare si-a aruncat mancarea de cateva ori pe jos, doar sa vada cum zboara.
Tu ai spalat rufe, vase si ai dat cu mopul. Mai vrei sa si gatesti si sa te joci cu cel mic. Cand?
Nu conteaza, iti faci timp.
Pe la 14 il bagi la somn. Ai vrea tu! El are alte planuri. Tu iar zambesti, desi simti cum ai nevoie de o pauza. E frumos copilul tau si minunat, dar nu la fel este si oboseala care iti da tarcoale.
Te uiti la ceas si numeri cate ore mai ai pana vine sotul. Multe. Prea multe dar ..le duci. Oricum alta optiune nu ai. Esti tu cu tine.
La 16 s-a trezit mogaldeata. De multe ori in urlete pe care tu nu le intelegi. Doar a dormit. De ce plange? De ce nu vrea sa iti faca ziua mai usoara? De ce … ah, pai nu e despre tine. E despre el si ce are el nevoie. Teoria o stii! Practica te omoara.
O ora mai tarziu el tipa ca vrea afara. Tu ii explici ca mai ai putina treaba si apoi iesiti. Lui nu ii pasa de treaba ta. E a ta, nu a lui. Iar el vrea ‘Acuuuuum’. Cred ca au ajuns si vecinii acel ‘acum’. Tu simti cum nu contezi, cum faci totul pentru el si el, copilul, nu stie sa te aprecieze. Simti cum ti se ridica sangele in cap, se pune valul pe ochi si se duce teoria de suflet. Asa ca tipi cu toata fiinta ta la el. Tipi ce ai vrea sa tipi la tine de fapt. Ce ai vrea sa tipi la sot sau la lume. Ei nu sunt acolo si oricat ai vrea la tine nu poti sa tipi. Asa ca tipi la cine e acolo, copilul. El tace si te priveste cu ochi tristi. Nu stie ce sa faca. Nu ii place ca tipi, ba mai mult se intreaba daca il mai iubesti.
Ai terminat de tipat si te-a invadat vinovatia, sentiment oribil de care nu scapi multa vreme, caci e legat de tine si sufletul tau.
Te duci sa il iei in brate si sa ii spui ca iti pare rau. Copilul ofteaza si te intreaba ‘ma mai iubesti, mami?’. Tu spui ca da si vrei sa te si creada. Tu te crezi?
A mai trecut o zi….adormi plangand si speri ca va fi mai bine maine.
Multa grija si iubire!
