Am avut parte de socrii tare buni, pe care i-am iubit si i-am respectat foarte mult. Dumnezeu sa aiba grija de sufletele lor, caci nu mai sunt printre noi!
Mamaie a fost mereu partea vesela si vioaie din casa. Nu stiu cum facea fata la 6 copii si multi nepoti sau sranepoti.
Ii placea mult sa ne rasfete cu ce avea mai bun atunci cand mergeam la ei. Ne facea paine in casa, cococele, placinte cu branza, toate in cuptorul de vatra de afara. Doamne, cum miroseau toate in toata curtea…
Tataie in schimb, om practic si muncitor, nu intelegea somnul dupa ora 7 dimineata.
Uite asa se facea, ca de cate ori mergeam la ei si as fi vrut sa dorm un pic mai mult, mai ales cand eram tanara si copiii erau mici si imi furau somnul cu noptile, tataia tot la 7 dimineata venea sa imi dea trezirea. Ba sa ajut la micul dejun, ba sa fac paturile (caci trezea el oricum pe toata lumea), ba sa il ajut cu ceva prin gradina. Oricum, ceva era de facut iar eu mult m-as mai fi odihnit.
De cand m-am mutat in Arges mereu mi-am asteptat copiii in vizita cu toate bunatatile, pentru fiecare, dupa gustul lui.
Fiul mijlociu este innebunit dupa salata de icre de peste facuta de mine. Anei ii plac cornuletele si placintele cu mere. Iar pentru fiul cel mic pregatesc multe salate sau preparate din legume.
Acum ca sunt si bunica bucuria este si mai mare.
Nepotii au nevoie doar de brate deschise si bunici pusi pe șotii. Asa ca ma transform intr-o tinerica care ii poate zbura pe fiecare, pe rand, desi bratele imi sunt bolnave, inima subreda iar coloana in pioneze.
Offf, viata, viata, cum sa ma imbatranesti tu pe mine cand eu am atata chef de alergatura dupa minunile care imi fac viata asa frumoasa?
E corect ca tocmai acum sa ma lase toate?
Ma lasa ele, le las si eu. Asa ca ignor orice durere si ma ocup cu toata dragostea de toti ai casei. Pe copii ii las sa doarma pana tarziu, cat eu si tataie ne ocupam de cei 3 matinali care dau desteptarea la 6.30 in fiecare dimineata.
Cat tine? Doar cateva zile pana la urmatoarea vizita, prea putin pentru inima mea topita dupa ei.
Noroc cu tataie care ii iubeste ca si mine si care le face joaca mai mult decat pot eu. Ii poarta pe umeri prin casa, se faca calu’ calu’ pentru ei si le face toate poftele. Asa ca am ajutor de baza cand nepotii sunt la noi.
Dragi bunici, rasfatati-va copiii si nepoteii cand vin la voi si NU ii puneti la treaba! Au nevoie de rasfat si copiii chiar daca au ajuns parinti, au nevoie de dragostea parinteasca, chiar daca sunt mai inalti ca voi acum. Nepotii se hranesc cu magia bunicilor din jocurile pe care le vor tine minte toata viata.
Cand nu voi mai fi asta vreau sa isi aduca aminte nepotii de mine: de povestile spuse seara, de imbratisarile calde si de joaca fara program.
Copiii vostri ce amintiri vor avea cu bunicii lor?
Bubu
