Astazi acum 34 de ani am venit pe lume intr-o dimineata de luni la ora 10.00. Daca era clasica poveste cu nasterea la maternitate, nu ma gandeam sa vi-o povestesc.
Dar eu m-am nascut acasa. La fel ca si Maria mea (la care mi s-a rupt apa la 35 de saptamani si 3 zile) si eu am venit un pic mai devreme si mi-am surprins parinti.
Dar sa va spun povestea mea..
Toata sarcina, mamei i s-a spus ca va avea un baietel, mama dorindu-si foarte mult un baietel. Tata contrazicea toti medicii de cate ori il felicitau pentru baietel, ca el va avea fata, ca stie el ca a vorbit cu ‘cine trebuie’ (tata mereu a avut pile la Cel de Sus). Parintii mei nu sunt din Bucuresti, dar soarta a facut ca ei sa locuiasca in Bucuresti si sa se cunoasca. S-au casatorit foarte repede dupa ce s-au cunoscut, deh dragoste mare!
La inceput ai mei au stat cu chirie in cartierul Bucurestii Noi, unde am venit si eu pe lume, caci eu m-am nascut acasa… Mama fiind la prima sarcina habar nu avea de contractiile de dinaintea nasterii. Cu o seara inainte avand dureri de pe la 10 seara tot il trezea pe tata si ii spunea: ‘Radule trezeste-te ca nasc’, pana se imbraca tata ii treceau durerile si il punea sa se culce la loc ca n-are nimic. Asa a tinut-o pana dimineata cand intr-un final a zis sa sune la ambulanta. Norocul ei a fost ca proprietara era moasa.
Eu am fost un pic grabita, ambulanta intarziata si uite asa m-am nascut cu tata si cu moasa acasa, inainte de a ajunge la spital. Pentru mama a fost groaznic deoarece a avut dureri foarte mari dar a fost foarte fericita ca am venit pe lume si ca eram sanatoasa. Tata nu si-a mai incaput in piele de fericire si spunea fiecarui om intalnit ce mandru este ca am iesit fata.
Sunt o femeie norocoasa. Am langa mine un barbat minunat fara de care viata mea nu ar fi asa fericita. Datorita lui au aparut minunile noastre pe care le iubim cu tot sufletul. Azi nu-mi doresc nimic, ci doar ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot…pentru ca am tot! Sunt norocoasa si azi fac 34 de ani!
Multa grija si iubire!