Am avut o copilarie foarte fericita asa cum multi copii ar trebui sa o aiba. Am doi parinti care m-au adorat si pe mine si pe fratii mei. Mama mea este in primul rand cea careia i se datoreaza mare parte dintre amintirile frumoase.
Amintirile mele tin de cantecele cantate de parintii mei in duet serile in care stateam toti cinci acasa (amandoi parintii mei au voce), tin de hainutele pe care mama le croia si le cosea pentru papusile mele (ale Mariei ar sta dezbracate daca ar depinde de mine sa le croiesc haine, pentru ca nu am treaba cu acul si ata), tin de crema de papadie pe care o gatea mama cand ieseam la picnicuri (de cand sunt mica nu mi-a mai facut), tin de saruturile primite in fiecare seara fara exceptie si indiferent cat era de obosita, tin de discutiile lungi pe care le aveam ‘ca-ntre prietene’, tin de fustele scurte pana la genunchi pe care mama le purta si pe care eu le admiram, tin de toate sfaturile primite de-a lungul vietii de la amandoi, tin de dansurile pe care le aveam cu tata cocotata pe picioarele lui, tin de ‘secretele’ tata-fiica, tin de lacrimile de dor de pe obrajii lor atunci cand vorbesc de copilaria lor.
Copilaria mea a fost plina de iubire, intelegere, imbratisari si ‘te iubesc’ primite in fiecare zi (acel te iubesc il primesc si acum chiar daca doar telefonic, caci nu ne mai putem vedea asa des). Ai mei parinti nu ma certau, dar ma dojeneau si imi spuneau de multe ori ce ar face in locul meu dar lasandu-ma singura sa aleg (pentru ca eu trebuie sa imi traiesc propriile greseli si sa invat din ele).
Eu am fost un copil tare nazbatios, ce mi se spunea sa nu fac exact aia faceam. Mama care s-a prins repede de cum statea treaba imi dadea libertatea de a face ce simt, dar mereu, mereu punandu-ma sa ma gandesc si la consecintele faptelor mele, la ce impact pot avea alegerile mele asupra mea dar si asupra celor din jur si nu in ultimul rand spunandu-mi ce ar face ea in locul meu dar respectandu-mi deciziile, iubindu-ma indiferent de ele.
Am fost o adolescenta cuminte, poate tocmai pentru ca nu mi-au interzis lucruri. Nu m-am apucat de fumat pentru ca la inceputul clasei a 9 a mama a venit cu o tigara la mine si mi-a spus ca toata lumea incepe sa fumeze si daca vreau sa o fac macar sa nu ma ascund. Nu am fumat niciodata. Ca copil traiesti cu o anumita libertate si siguranta atunci cand sti ca orice ai face si orice alegeri ai lua, cineva te iubeste neconditionat si nu te judeca.
Am fost un copil tare fericit! Am fost si sunt un adult foarte fericit, mandra de alegerile luate in viata, avandu-mi parintii aproape. Dupa exemplul mamei imi doresc sa imi cresc copiii. Imi doresc sa am intelepciunea de a le fi cea mai buna prietena si sa vorbeasca liber despre orice cu mine.
Imi doresc sa le ofer aceeasi copilarie fericita prin infinita iubire pe care le-o port, prin imbratisarile dese pe care le ofer si prin Te iubesc-urile pe care le spun de cateva zeci de ori pe zi.
Iubiti-va copiii, doar de asta au nevoie pentru a fi fericiti.
In poza articolului sunt eu cu mama mea, Nu-i asa ca era foarte frumoasa? 🙂
Multa grija si iubire!
