Cand o aveam doar pe Maria nu-mi inchipuiam de unde voi avea puterea sau timpul sa ma mai ocup de inca o pereche de ochisori, manute delicioase si fundulet puficios. Dar de cand a venit Alexandru nu-mi amintesc cum a fost viata doar cu Maria, pentru ca este grozav cu doi si mult mai usoara in multe privinte.
Am evitat gelozia intre frati cu multa rabdare, atentie si iubire. Nu este usor si presupune multa munca din partea mamicii (chiar si cand pica de oboseala) si comunicare buna cu taticul pentru a fi pe aceeasi lungime in alegerile pentru ei.
Dar, vestea buna este ca dupa ce reusesti sa ii apropii viata este mai usoara. Maria se joaca cu el si atunci pot face alte chestii prin casa, cand el este morcovit ea ii danseaza si lui ii trec toate cele, cand plange unul incepe si al doilea plansul de simpatie (aici as vrea sa ii filmez pentru ca sunt tare amuzanti), cand canta unul si celelalt il acompaniaza, cand rade unul rade si celalalt, cand se imbratiseaza si se pupa inima mea se topeste.
Mi-am dorit mult doi copii apropiati ca varsta pentru ca lasand la o parte partea de inceput care este mai grea, cu multa perseverenta si putere am reusit sa le fac acelasi program: mesele sunt aceleasi, ora de somn de pranz este de cele mai multe ori aceeasi iar jocul lor este fascinant.
Vazandu-i pe amandoi de multe ori ne gandim la al treilea, in definitiv, mai avem loc in bratele noastre.
Multa grija si iubire!
