M-am trezit ieri dimineata cu dureri mari in gat si cu ‘musafirii’ care vin lunar, fara execptie (sau mai bine zis exceptiile le am deja in brate). Ma durea foarte rau in gat, ma durea spatele, burta, capul si singurul lucru pe care mi-l doream era sa nu ma trezesc din somn si sa stau in pat ca o leguma. Eee dar acest privilegiu l-am pierdut o data cu venirea minunilor.
In zile dintr-astea mi-as fi dorit ca mama sa stea mai aproape, sotul sa poata sta acasa sau copiii sa fie la gradinita. Dar doar in zilele astea..
Cand m-am trezit, Alexandru era in asentiment cu mine: smiorcait, somnoros si nemancat (n-a vrut sa manance cu tati, asa ca mi-a revenit onoarea sa ii dau de papa si sa il culc). Maria vroia si ea in brate, sa lipeasca capul de mine si sa ne iubim. Eu as fi vrut sa fug..
Cel mai greu este sa stai cu copiii atunci cand nu vrei sa stai nici cu tine. Cand esti o leguma umblatoare si totusi trebuie sa uiti de tine si sa fi toata a lor si nu este usor. Dimineata a trecut cat de cat repede.
Dupa somnul de pranz insa, cand ei au prins energie si vroiau afara eu vroiam sa pic, de somn, de oboseala, de dureri. Cu chiu cu vai m-am carat pana in curte. Batea vantul, mie imi tiuaiu urechile. Maria vroia sa jucam fotbal, eu vroiam sa ma fac covrig. Bine macar ca Alexandru a stat in leagan linistit, cat eu l-am dat.
Si mai mult m-am bucurat ca tati a terminat locul de joaca din curte cu casuta, toboganul si locul cu nisip, astfel incat sa nu trebuiasca sa mergem in parc. Dupa-masa Alexandru a mai dormit un pic, fix cat fie-mea sa stea calare pe mine si sa ma pupaceasca. Asa-i cand ti-e rau! Copiii nu stiu si ei vor iubire..
-
image1 min 1
-
mami bolnava
-
image3 min 1
-
image2 min 2
Dupa ce s-a trezit si Alexandru a inceput joaca. Vroiau amandoi in brate, iar Maria ma vroia doar pentru ea. A trebuit sa ii explic ca am doar doua maini, ca una este pentru ea si cealalata pentru Alexandru. A acceptat dar nu prea fericita, desi cand il vedea cum ii zambeste fra-su il lua si il pupacea pe manute si pe burta (ca stie ca se gadila).
Pe tati l-am asteptat ca pe painea calda. A intrat in casa s-a schimbat si a luat-o pe Maria la cateva ture cu bicicleta. Apoi s-au apucat amandoi de tuns iarba. Am iesit si eu cu piciul, stiind ca va sta cuminte la mine in brate, urmarindu-l pe tati cu masina. Asta a fost ieri, vedem cum e azi. Sunt plina de pastile si tot rau imi e. Sper sa treaca repede, ca duminica merg la un botez de bebelusa frumoasa.
Multa grija si iubire!
