Daca exista ceva in viata ce urasc, acesta este sa zbor. Pur si simplu ma simt mult mai in siguranta la sol. Urasc decolarea, aterizarea si statul in aer…deci cam tot. De-a lungul aniilor am facut multe atacuri de panica in avioane. Plang destul de des si raman fara aer. Pot calatorii linistita cu un pahar de vin inainte, imi calmeaza nervii, dar la 6 dimimeata cum am calatorit acum, nu a fost posibil sa beau.
Tocmai de aceea prefer si zborurile dupa masa sau seara. La intoarcere probabil voi vea un Prosecco inainte de decolare.
Daca am fost asa mereu? La primele 2 zboruri nu. Pana la primele turbulente serioase cand am zburat la Atena acum multi ani, cred ca vreo 11. Cam de stunci si panicile mele.
Stiu ca sunt cursuri care trateaza aceste frici. Nu stiu daca voi apuca sa merg la vreunul. Cred ca cel mai bun tratament va fi cand voi calatorii cu copiii si voi fi tare pentru ei. La anu’!
Maria si Alexandru sunt foarte activi. Ii tin bunicii aproape toata ziua afara. Au o curte mare cu 3 catei. Toto, labradorul crescut de mine, Aki, akita inu pe care am avut-o 3 ani si Mogli un caine maidanez crescut de ai mei de mic, luat acum 12 ani. Asa ca, joaca este in toi.
Ma bucur ca nu ne simt lipsa asa cum le-o simtim noi. Ieri in vizita la Palato Venezia am vazut o pustoaica de varsta Mariei si instant mi-au dat lacrimile. M-a luat un dor de nici imbratisarea lui Alex nu m-a linistit. Dar mai avem un pic. Luni imi strang puii la piept.
Pana atunci….Roma!
Multa grija si iubire!
