‘Mai, dar tie nu iti e greu niciodata?’
De cand ma stiu primesc intrebarea asta.
La scoala pentru eram adolescenta si doar ‘trebuia’ sa am si eu probleme existentiale.
La serviciu pentru ca toata lumea se plange.
Acum, cu 3 copii, ‘cum de le fac pe toate?’
Nu le fac pe toate. ‘A le face pe toate’ depinde de fiecare si de ce isi doreste.
Nu dau cu aspiratorul zilnic in casa.
Rar gatesc lucruri ce dureaza mai mult de 15 minute timpul de preparare.
Nu am timp de mine decat dupa ce dorm copiii sau ii las cu tati sa fug cand am treaba.
In rest sunt doar a lor. Sunt prea putini ani doar a lor. Am suficient timp sa fiu doar a mea.
Zambesc cand casa e un haos pentru ca AZI E DOAR AZI si voi plange dupa casa asta haos de galagie de copii si jucarii pe jos.
Zambesc cand bebelusul meu preferat imi varsa cafeaua pe covor si ma uit la pata de pe el de 2 zile. Voi avea timp de covoare curate, dar timpul de bebeluseala se termina curand.
Zambesc la greu pentru ca daca este inseamna ca eu sunt in viata si il pot trai cu drag.
Viata nu e doar lapte si miere, iar eu scriu asta in timp ce copiii mari bat la toba, dar viata e asa cum vrem sa o vedem, nici mai frumoasa si nici mai urata. Bucutati-va de alegerile facute in viata, voi le-ati facut, iar daca nu va place ceva, tot doar voi aveti puterea de a va schimba ceea ce traiti. Pentru ca e VIATA VOASTRA SI DOAR VOI o traiti.
Asa ca, plangeti-va rar si bucurati-va mai des!
Si mie imi e greu, dar aleg sa vad frumosul din greu si sa ma bucur ca exista.
Paharul vostru e mai plin sau mai gol?
Multa grija si iubire!
