Am 63 de ani si fara sa vreau cu acest virus m-am tot gandit ce as fi facut daca as fi putut sa imi retraiesc viata.
Asa ca stau in casa si imi curg gandurile..
Daca ar trebui sa retraiesc viata din nou as schimba multe lucruri din viata mea.
In primul rand as cauta sa ma iubesc mai mult pe mine si asta nu in mod comparativ cu ceilalti, ci mi-as iubi mai mult sufletul.
Mereu am trait cu regretul ca sufletul care este nemuritor si cel mai important pentru vesnicie tocmai de el m-am ocupat cel mai putin.
Si a te ocupa de sufletul tau inseamna :
-Sa primeze legea lui Dumnezeu in toate lucrarile mele zilnice, ori eu zilnic L-am suparat cu ale mele purtari.
-Sa fiu mai ingaduitoare cu semenii mei, ori eu nu contenesc ai judeca si a-mi sustine punctul meu de vedere.
-Sa acord mai mult timp citirii cartilor ziditoare pentru suflet, ori eu am citit o biblioteca intreaga de literatura si filozofie atee in care subiectul principal e doar omul si actiunile lui, exclus fiind Dumnezeu, deci nefolositoare.
-Sa acord mai mult timp acelora care au cu adevarat nevoie de mine, ori eu m-am lasat de multe ori manipulata de interese meschine.
Eiii…. si lista ar fi infinit de lunga comparand-o cu cei peste saizeci de ani au mei.
Nu as schimba insa cu nimic pe lumea asta relatia mea cu Dumnezeu care primeaza inaintea oricarui lucru din lume.
Pe Dumnezeu multi il prezinta ca pe un zbir care da doar pedepse. Eu insa nu-L percep asa si nici nu este asa.
El mi se prezinta si-mi vorbeste prin tot ceea ce vad ochii mei si tururor celor care-L cauta.
El e bun, bland, indelung iarta si fara masura ne iubeste.
El m-a daruit cu trei copii minunati pentru care am motiv sa-i multumesc in fiecare zi.
El mi-a adus pe lume nepoteii care-mi dau aripi si-mi reinoiesc viata.
Dar ca sa-l simt in inima si sa am protectia Lui trebuie sa plinesc in viata mea Legea Lui. Si atat de tare iubeste El omul, ca si atunci cand uitam de legea Lui si calcam pe aratura ghidandu-ne viata dupa poftele lumii acesteia, El tot nu ne paraseste si ne-a pus la indemana preotii la care putem sa ne marturisim gresalele ca sa ne ierte si sa ne incalzim din nou in lumina Lui.
Putem sa ne reinoim sufletul si sa-l spalam cu lacrima caintei si e iar prietenul nostru de baza.
El nu face parte din trecut, nu e o legenda dintr-o carte ci e pentru viata mea si a tuturora vie certitundine, permanenta prezenta si ieri si azi si-n viitor.
In fiecare zi imi soptesc toate cele ce vad ochii: cer si soare, luna si stele, natura intreaga imi vorbeste de El.
El e singurul prieten adevarat care se bucura de bucuriile mele, se intristeaza de tristetile mele, nu ma paraseste nicicand, insa imi pare rau ca de multe ori eu am parasit iubirea Lui cea mare si m-a mai luat duhul lumii in primire.
Acum pe timp de boala si incercari grele mai mult ca oricand sa ne facem din trup biserica si din inima clopot cum spune asa frumos parintele Paisie Aghioratul.
Si ce inseamna asta? Post si rugaciune impletite cu milostenia fiecaruia dupa a sa putere.
Lumina bucuriei sa aseze Dumnezeu in inima tuturor cititorilor, caci Dumnezeu BUCURIE este.
Sa nu va pasca nici o frica daca sunteti cu El si stati in casa toata perioada!
Bubu