De vreo 2 saptamani tot citesc articole despre serbari de gradinita sau scoala. Parerile sunt pro sau contra daca sa existe aceasta serbare sau doar o simpla petrecere.
Citind aceste articole mi-am adus aminte de propria copilarie. Inca nu am nici un copil care sa mearga la gradinita si cu care sa traiesc fiorii primei sau a ultimei serbari.
Maria mi-a aratat foarte clar ca nu este gata sa inceapa gradi, iar eu nu ma grabesc sa ma despart de ea. Imi place sa o am acasa inca un pic, doar pentru mine. Mama egoista ati spune! Egoista dar fericita, amandoua chiar, v-as raspunde.
Va spuneam ca mi-am adus aminte de serbarile mele.
Eu n-am facut grupa mica la gradinita si nu pentru ca am fost prea maricica. Mama m-a dus la 3 ani la gradinita de stat de langa casa noastra la care mergeam pana la ora 12.00. In prima zi de gradi m-am lipit de o fetita de la grupa mijlocie si nu a reusit nimeni sa ma convinga sa mai merg la grupa mica. Asa ca am facut de 2 ori grupa mijlocie.
Imi placea tare mult sa cant si dupa cum spune mama mea, stiam vreo 100 de poezii (greu de crezut dar nu o pot contrazice).
In scoala primara am fost pentru 2 ani intr-o trupa de dansuri pentru copii unde mai si cantam. Aveam spectacole si am fost de cateva ori si prin tara cu ele.
De ce va povestesc toate astea? Pentru a va spune ca pentru mine serbarile nu erau un stres. Dimpotriva! Imi placeau emotiile de dinainte de a-mi spune partea, imi placea sa ies in fata si sa privesc oamenii in ochi.
Ma uit la Maria care este mult mai timida. De cand a inceput sa vorbeasca, abia ii spune cateva cuvinte lui tati sau lui Bubu, iar cu persoanele straine prefera sa taca. Este destul de analitica si daca nu ii place ceva, nu scoate un cuvant. In schimb analizeaza tot!
Cred ca serbarile sunt bune atata timp cat educatorul sau profesorul respecta personalitatea fiecarui copil si in functie de ea, imparte rolurile.
Cred ca in functie de ce discuta cu fiecare copil in clasa si il observa de-a lungul unui an intreg, un educator va sti sa aleaga ce i se potriveste fiecaruia (sau ar trebui).
Copiiilor expansivi le sta bine in fata sa spuna cat mai multe poezii, iar celor timizi in roluri secundare, sau chiar de ajutor langa educator. Important este modul in care imparte fiecare rol, facandu-l pe fiecare copil sa se simta unic si special. Nici un rol nu este prea mic, daca ai darul de a sti sa-l faci mare!
Serbarile ar trebui sa le creasca stima de sine, nu sa ii demoralizeze!
La sfarsit, bineinteles petrecerea pentru cei mici! Nu trebuie sa se renunte la ea, indiferent de serbare!
Voi ce preferati?
Multa grija si iubire!
