Cand eram mica, in frigiderul nostru erau minim 3 feluri de branza: sarata, dulce si cel putin un sortiment de cascaval.
‘Bogati’, ar zice unii, avand in vedere ca era pe vremea lui Ceausescu.
De fapt, tata (ca si acum) adora toate felurile de branza (in special cele sarate, mama e cu cele dulci). Si cum la noi fiecare era cu ce ii place, erau mereu minim 3 feluri (una si pentru copii).
Carne, cand si cand, dar branza daca lipsea insemna ca era rau.
Sigur de la el am mostenit aceasta placere pentru branzeturi si lactate, de toate felurile. Dar daca nu sunt de calitate, nici nu gust.
Imi plac ale noastre, branza de burduf fiind preferata, dar si cascavalul de Rucar sau Bradet. (Nu, nu fac reclama).
De cand am inceput sa ies din tara (pe la 21 de ani) am descoperit halloumi (pe care o iubesc) dar si feta (gatita sau nu).
In casa, nu imi lipsesc branzeturile (in frigider 2 randuri sunt pline doar cu produse din lapte, de lesina sotul de cate ori il deschide). 😂😂😂
Inainte sa plecam la mare, am comandat o feta la cuptor de la un restaurant grecesc si le-a placut mult si copiilor.
Ieri, am zis ca gatesc una.
Aveam tot ce imi trebuie, plus 3 copii infometati.
Ce am pus la ea?
2 bucati feta (de 125 grame fiecare)
6 rosii cherry
4 rosii mari
O mana de masline fara samburi
O ceapa medie taiata felii subtiri
Un ardei gras
Un ardei iute (doar pe feta mea)
3 rosii uscate (in ulei de masline)
Oregano
Ulei de masline
Intr-o tava am pus o folie de aluminiu si am facut un pat de rosii taiate pe rotund, am presarat ceapa, ardeiul gras taiat felii subtiri, maslinele taiate pe jumatate, ardeiul iute (pe partea mea), rosiile uscate, oregano si ulei de masline.
Am pus peste toate feliile de branza feta si pus iar legumele. Rosiile cherry le-am pus intregi pe langa feta impreuna cu mai multe masline si inca cateva felii de rosii uscate.
Am impaturit bine branza feta cu folie si am bagat-o la cuptorul preincalzit la 200 grade, pentru 35 de minute.
Da, eu am baut si un pahar de vin alb 😉
Pana se termina vara, o mai fac de cateva ori.
Cui mai plac branzeturile ca mine?
Viața e o bucurie!
Ana Maria