Cand am scris articolul de saptamana trecuta si imi propuneam sa va povestesc in fiecare duminica despre un preot pe care merita sa il cunoasteti nu ma gandeam ca voi avea asa o saptamana grea. Vineri seara stateam in pat reflectand la povestea pe care sa o scriu, cand mi-a aparut ca am primit un mail. Era mailul de la o mamica care vroia sa imi povesteasca de acest preot minunat pe care ea il cunoaste…
‘Draga Ana, mi se pare minunata ideea ta pt articolele de duminica. Dupa ce am citit articolul tau, mi-am spus ca trebuie sa povestesc despre parintele Ionut.
Asa cum spuneai si tu, in copilarie am fost crescuta in legea lui Dumnezeu, mergeam duminica la biserica si primeam sfânta împărtășanie. Apoi, plecand la scoli, am pierdut legătura fizica cu biserica. Dupa ce am terminat cu școlile, am încercat din nou sa merg la biserica, dar nu mai regăseam linistea de altădata, nu il mai găseam pe „taica părintele” din copilarie.
Acum aproape 4 ani am pasit intr-o mică biserica de spital, fiind trimisa de o prietena la preotul de acolo. Așa l-am cunoscut pe părintele Ionut Butoiu de la Biserica Spitalului Câmpina, Prahova.
Este un om cu har, cu dar, cu suflet, cu enorma credinta, cu o caldura ce o emana permanent. El m-a ajutat sa ma regăsesc, sa Il regăsesc pe Dumnezeu, iar cu ajutorul rugăciunilor lui azi am familie: un soț deosebit și o minune de copil.
In anul 2008 parintele Ionut Butoi a fost adus de la Constanta in Urgenta, unde a fost diagnosticat, in urma unui accident nefericit, cu fractura cervicala cu paralizie totala. Medicii se asteptau sa moara dintr-o clipa-n alta. Totusi, parintele traia si cateva zile mai tarziu, spre suprinderea medicilor. Astfel s-a hotarat incercarea unei interventii chirurgicale, operatorul principal fiind Dr. Florin Exergian, un nume cunoscut in traumatismele medulare.
Medicul a instiintat familia inainte de operatie, ca daca Dumnezeu va decide sa traiasca, el va trai dar de mers sigur nu o va face niciodata.
Dupa operatie au urmat saptamani chinuitoare de recuperare. La cateva luni dupa interventie, in noiembrie 2008, parintele a plecat acasa la familia sa si la cei doi copii ai sai, intr-un carucior.
Parintele ajuns acasa a continuat sa se roage dar si sa munceasca la recuperare singur.
In luna aprilie 2009 parintele a fost programat la Dr. Exergian, chirurgul operator si cel care i-a dat primul verdictul. Medicul a trimis un asistent sa il ajute pe parinte sa ajunga in cabinet, iar asistentul a ramas uimit cand parintele a coborat din masina pe care o conducea, singur, fara ca macar sa se sprijine intr-un baston.
Cand medicul l-a vazut mergand singur a facut o cruce mare si a exclamat: ‘V-a iubit Dumnezeu! Pentru mine erati un om salvat, dar infirm pe viata!’
Pe parinte il gasiti la biserica, unde slujeste in fiecare duminica, face minuni pentru oameni care il vad. Face foarte multe fapte bune pe care le atiu doar cei ce au parte de ele sau poate nici ei.
Parintele este tanar, are doar 33 de ani dar cand vorbeste simt caldura lui taica parintelui din copilarie.
Curtea bisericii este plina de copii in fiecare duminica care vin sa il vada.
O minune de parinte!’
Duminica binecuvantata!
Multa grija si iubire!
