Azi va spun trei povesti.
Prima
Se spune ca era o mama intr-un satuc de munte care avea 7 copii. Aceasta tocmai il nascuse pe al optalea, sotul ii murise si se duse cu bebelusul disperata la preot.
Parintele a ascultat-o si i-a spus sa mearga cu el in deal la doi soti care nu aveau copii si care tare fericiti ar fi cu un prunc. Sa mearga acolo dar pana acolo, la fiecare 10 pasi sa isi priveasca pruncul din brate si sa ii dea o sarutare.
Cand a ajuns femeia in deal si i-au deschis oamenii, femeia cu bebelusul in brate a inceput a plange. I-a privit cum se uitau la ea, tristi cu bratele goale. Apoi si-a sarutat iar copilul si le-a spus ca nu se poate desparti de el si ca merge la ceilalti copii, ca va avea grija Dumnzeu.
A doua poveste
O femeie s-a dus la medic sa faca avort. Acesta a intrebat-o de ce renunta la copil.
Ea i-a spus ca mai are doi acasa si sotul nu mai vrea.
Acesta i-a raspuns: ‘Atunci, hai sa vedem pe care il alegem sa se duca. Cel din burta inca nu a vazut lumina zilei si ceilalti doi deja ii stii. Hai sa alegem pe unul din cei mari’.
Femeia inspaimantata i-a spus acestuia: ‘Cum sa ii omoram? Nu e crima? Cum sa renunt la ei?’
Medicul i-a raspuns: ‘Si cel din pantec ce vina are? A cerut el sa vina? Uita-te aici pe ecograf: are cap, maini si picioare. Doar ca el, fata de fratii lui, e in burta ta si TU AI DREPT de viata si de moarte asupra lui’.
A treia poveste, o las pentru final. Voiam sa va spun ca bebelusii nu se cer a veni pe lume. Copiii vin din iubire sau secunde de placere. De ce trebuie sa plateasca cu pretul vietii pentru alegerile noastre?
La nivel international inca se dezbate cand embrionul devine un bebelus?
As indrazni sa spun: cu primele batai de inima. Nu sunt medic, dar sunt mama si pentru mine odata cu bataile inimii copiilor mei a inceput viata. Stiati ca unul dintre primele organe este chiar inima si ca aceasta incepe sa bata la 6 saptamani?
Avortul NU este o masura de contraceptie!
In 2019 au fost peste 40 de milioane de avorturi! 40 de milioane de vieti. (Sursa: woldmeters.info).
Cate credeti din ele ca u fost facute din motive medicale, bine intemeiate?
Stiati ca sunt femei care fac avort impinse de partener?
Stiati ca sunt femei care dupa o procedura gresita de avort, nu mai pot avea copii?
Stiati ca sunt femei care se sinucid, dupa ce au facut avort?
Stiati ca NU doar femeile de la tara fac avort?
Stiati ca si femeile si fetele care au parte de educatie sexuala, fac avort?
Stiati ca desi sunt tari unde educatia sexuala a fost introdusa in scoala, rata avorturilor nu a scazut?
Pro sau contra legii avorturilor
NU sunt pro, nu sunt contra.
Cred in schimb ca avortul trebuie sa inceteze a fi folosit ca masura de protectie! Avortul NU trebuie facut pe banda rulanta, de parca mergi la coafor.
Avortul este un proces traumatizant, iar femeile si fetele care aleg acest lucru, ar trebui consiliate de catre specialisti. Fiecare caz in parte ar trebui analizat si cautat cea mai buna solutie, individual.
Multe nu isi dau seama de repercursiunile pe care le vor avea asupra lor sau asupra vietii lor.
Un avort nu este o pastila pentru o durere de cap!
Sunt tari unde s-a legalizat avortul cu pana la cateva zile inainte de nastere, la 9 luni! (Se discuta chiar ideea ca bebelusul sa fie ucis la nastere, daca procedura de avort in ultima luna nu a avut succes. Practic copilul se naste si in loc sa aiba o sansa la viata, medicul trebuie sa il ucida. Cititi mai multe pe: statesman.com). De ce toata lumea tipa ca e crima la 9 luni, dar nu si la 6 saptamani?
Da, femeile au dreptul de a decide pentru corpul lor. Dar pentru dreptul copilului de a trai, cine lupta?
Va inchei cu a treia poveste, de data aceasta reala. Este povestea mea.
Pentru cine nu stie, am 3 cezariene. Cea de-a doua a fost la un an si 7 luni de la prima. Corpul meu nu avusese timp sa se vindece si nasterea lui Alexandru a fost dificila. Am facut hemoragie pe masa de operatie si medicii erau disperati sa ma salveze si pe mine si pe bebe.
Dupa ce am devenit stabila, medicul meu mi-a recomandat puternic, sa ma opresc la doi.
Dupa lungi discutii cu sotul, am decis sa nu riscam si sa ne oprim la doi copii.
In primavara lui 2018 am dat cadou cam tot ce aveam de bebelus si hainele de maternitate.
La sfarsitul lunii august al aceluiasi an, cu mare teama, mi-am facut un test de sarcina. Desi ne protejam, se pare ca am fost cazul de 1%, asa cum scria in prospect. Socul pentru mine a fost imens. Am plans o saptamana intreaga si in fiecare seara imi doream sa nu fie real.
Pur si simplu nu puteam concepe ca s-ar putea sa mor eu sau bebe la nastere.
Cu frica mi-am sunat medicul care ma urmarea. Am fost la control si la prima ecografie, m-a intrebat cum a putut de delicat: ‘Stii, esti mama de 2 copii mici. Exista si alte variante, ca sa nu riscam’. Tin minte cum imediat am raspuns: ‘Pentru mine nu exista alta varianta. Bebe vine. Nu stiu eu cum voi fi, dar bebe vine’.
In primele 3 luni, toti cei din jur m-au intrebat de ce nu iau in calcul avortul. Ma intepa inima de fiecare data si ma infuria aceasta intrebare.
Imi spuneau ‘Ai doi copii mici. Nu vrei sa ii cresti?’ Iar eu le raspundeam: ‘Am 3 copii. Si va decide Dumnzeu daca ii cresc sau nu’.
8 luni de zile am trait cu frica ca voi muri. Sa o spun pe sleau, eram convinsa ca voi muri. Ii spuneam sotului sa gaseasca o sotie buna si daca la nastere are de ales intre viata mea sau a lui bebe, sa o aleaga pe cea a lui Achim.
Bebe Achim la nastere
Nu vreau sa va intreb daca sunteti pro sau contra acestei legi, as vrea de fapt sa stiu daca nu vi se pare normal ca legea sa fie aplicata individual, nu la gramada? Ce credeti ca ar ajuta, pe bune, pentru ca avortul sa fie pentru motive medicale, serioase si nu folosit ca metoda de contraceptie?
Multa grija si iubire!
